Am fost sunat intr-o zi sa m-a rog pentru un Bebeluș născut prematur căruia doctorii nu-i mai dădeau nicio șansa. M-am dus, am deschis Biblia, am citit un text pentru binecuvântarea acelui copil și am știut in inima mea ca nu va muri, ci va trai. Deși avea septicemie, respira prin aparate și era hrănit prin perfuzie, deja de a doua zi de după rugăciune septicemia a început să scadă pana a trecut de tot, a început să mănânce lăpticul de la mama lui și a început să respire singur.
Vestea miracolului s-a răspândit in tot spitalul, acolo erau și alți copii in aceeași situație. O mama a venit la mama copilașului vindecat de Dumnezeu și a cerut sa vina din nou preotul care s-a rugat pentru copilaș. I s-a spus ca va veni cu mare drag doar ca nu e preot, ci pastor. Mama copilului bolnav s-a schimbat la fata și a zis ca nu mai are nevoie de pastor. Ea ar fi dorit un preot, doar ca nu știe niciunul.
Am stat și m-am gândit că acest caz seamănă cu cazul unei familii de arabi care a venit la mare intr-o țara europeană împreuna cu fiica lor. Fata s-a aventurat in larg unde a obosit sa mai înoate si dădea sa se înece. Salvamarii au vrut sa o salveze dar nu au fost lăsați de părinți, care s-au lupta sa-i oprească timp in care fata lor se îneca. Nu le-au dat voie sa o salveze pentru ca religia le interzicea sa își lase fata virgina atinsa de niște străini.
Ce diferența este între acești oameni și mama care nu a vrut sa cheme un pastor sa se roage pentru copilasul ei deși acesata putea fi singura lui șansa? A preferat sa își asume riscul de a-și vedea copilul murind decât sa cheme un om, care se închina aceluiași Dumnezeu, sa se roage pentru el conform Bibliei și sa-l unga cu untdelemn cum spune Apostolul Iacov.
Religiozitatea e periculoasa, secole de-a rândul romanii au fost spălați pe creier că “sectanții” sunt răi, că doar ortodocșii sau alții ajung in cer. Ca acolo vor fi doar ei, iar alții care se numesc altfel decât ei nu au loc nici măcar morți in același cimitir cu ei. Dragilor, vreau sa va anunț ca in Cer vor fi creștini care nu și-au zis în niciun fel, ci doar urmași ai lui Cristos. A ajuns sa ne dezbine orice. Dacă scrii cu doi de “i” numele de Isus e bine pentru unii și rău pentru alții, dacă pui cruce pe Biserica e bine pentru unii și rău pentru alții. De unde atâta tulburare și dezbinare între noi?
Wrumbrand povestea că mai mulți pastori și preoți de mai multe feluri au fost băgați in vremea comunismului in aceeași celula. Ura dintre ei era mai mare decât între criminali băgați in aceeași celula. Nu vorbeau și nu se ajutau până când după 6 luni au început să se împrietenească și apoi făceau slujbe împreuna și chiar se împărtășeau cu trupul și sângele lui Cristos simbolizate nici măcar prin vin si pâine că nu aveau, ci cu apa și cu mămăligă. Bucuria lor apoi a fost de nedescris. Clipele acelea au fost cele mai frumoase pentru mulți dintre ei față de restul detenției lor când au fost despărțiți.
Atât caut la oamenii din jurul meu, sa-L văd pe Cristos în ei. Și cum aflu acest lucru? Prin bunătatea din ei, prin roadele lor bune, prin lipsa lor de viclenie. Biblia spune că religia adevarata este cea in care orfanul și văduva sunt ajutați și în care omul nu-și înșeală inima păcătuind împotriva cugetului.
Dumnezeu să ne ajute să ne unim sub Cristos Domnul nostru, și nu sub oameni care ne doresc dezbinarea, care, ca și fariseii mustrați de Cristos, pun poveri pe umerii oamenilor dar ei nici cu un deget nu le ridica.
Doamne ajuta!