Am ascultat, citit și răscitit multe dintre cele spuse despre Biserica Ortodoxă și banii ei. Primul lucru pe care-l pot spune este că nu avem dreptul să ne bucurăm niciodată de căderea unora, de disprețul sau denigrarea adusă lor, chiar dacă avem impresia că ne aflăm în altă tabără. Uneori Dumnezeu permite judecăți aspre asupra noastră, permite îngeuncherea celor mândri, permite darea pe față a celor corupți, permite pietrelor ascuțite ale hulitorilor să lovească, permite focului să iasă și să ardă ce s-a zidit pe Temelia Sa. Obadia a profețit distrugerea Edomului pentru că s-a bucurat în ziua când Dumnezeu a judecat Iuda pentru păcatul și corupția lui (Obadia 1:11-15).
Apostolul Pavel ne-a avertizat că pe Hristos nu construim de capul nostru chiar dacă avem impresia că suntem stăpâni peste Biserica Sa. Din când în când iese un foc purificator, care arată ce am construit peste această Temelie Sfântă: “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia (1 Corinteni 3:11-13).
Acum că “focul” a cuprins Biserica Ortodoxă mă rog ca niciun credincios să nu-si piardă credința reală în Hristos, iar oamenii să înțeleagă că slava Lui Dumnezeu rămâne nepătată, mă rog ca frica și groaza să-i cuprindă pe toți cei care construiesc pe această Temelie si fiecare să construiască cu neprihănire, nu ca fiii Preotului Eli, care erau curvari, corupți și hulitori chiar în Casa Domnului. Mă rog să scuture Hristos de peste Biserica Sa orice putregai, orice scaiete al Satanei, orice Diotref, care a făcut din Biserica lui Hristos propria afacere. Mă rog ca peste Biserică să rămână Hristos cap, iar omul să înțeleagă faptul că Biserică nu este ce numește omul, ci ce numește Domnul, după Scripturile pe care ni le-a lăsat ca model. El i-a dat Bisericii Lui titlul de “Mireasa”, orice altă etichetă vine si pleacă odată cu timpul.
Mare și Alb e unul singur, Iisus Hristos! Restul trebuie sa spune precum Apostolul Pavel: “Ca unei stârpituri mi s-a arătat si mie!”
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece