Skip to main content

Creștinismul înseamnă faliment pentru…

Creștinismul real înseamnă falimentul barurilor, cluburilor si destrăbălării, înseamnă falimentul alcoolismului, falimentul firmelor de tutun si bineînțeles subțierea numărului de decese de cancer de tot felul si mai mulți bani la sănătate si la buget. Creștinul cu țigara într-o mână și cu paharul de tărie în cealaltă, Creștinul cu pagini de pornografie in istoricul telefonului este de fapt o minciună si o bătaie de joc față de Hristos si față de Biserica Sa. Creștinismul real transforma Barurile si Casele de Pariuri în Case de Rugăciune si nu invers, cum se întâmplă prin Europa.

Creștinismul real înseamnă falimentul prostituției, a videochatului si a depravarii sexuale de orice fel. A “sfinți” saloanele de “masaj erotic” si a sfinți “saloanele de videochat” e ca si cum ai sfinți casa proxeneților unde femeile sunt exploatate. Unele lucruri nu se sfințesc, ci se lasă in blestemul lor si se scutura praful picioarelor peste ele. Biserica nu trebuie să facă “pact” cu oricine știe să facă semnul crucii, pentru ca sunt convins ca milioane de draci își fac semnul crucii in mod fals doar pentru a-i minții pe oamenii naivi, ci Biserica trebuie să își apere turma cum Apostolii Petru si Pavel au făcut-o față de Anania si Safira, față de Simon Vrăjitorul si față de Bar Isus, pe care i-a “afurisit” si chiar pedepsit amarnic. Hristos e si foc mistuitor, nu doar răbdare si îngăduință.

Creștinismul real înseamnă faliment peste divorțuri, familiile fiind binecuvântate cu pace si credincioșie, iar copiii ne mai fiind victime ale urii si dezbinării. Creștinismul înseamnă faliment pentru avorturi, curvia si preacurvia nu mai produc copii nedoriți, care mai apoi să fie omorâți cu atâta cruzime prin mâinile medicilor. Creștinismul înseamnă faliment pentru corupție si imoralitate, pentru crima organizată și pentru mafie. Unde creștinismul este real, nu mai este atât de multă nedreptate si suferință cauzate de păcat. Vai de lumea fără creștinism!

Cu prețuire pentru creștinii autentici,
Toni Berbece