📌 9 ani am așteptat prima mașina, am muncit, m-am rugat, am cerut chiar cu lacrimi, am așteptat o oportunitate care nu mai venea, am ajuns sa îmi doresc orice, doar să pornească. M-a zdrobit mult Dumnezeu, iar apoi mi-a dăruit prima mașina, care a venit chiar printr-o minune. Cineva mi-a dat-o in rate după cum am putut să i-o plătesc, am știut că Dumnezeu i-a sensibilizat inima, pentru că prima oară m-a refuzat.
📌 11 ani am așteptat să locuiesc doar cu familia mea. In tot acest timp Dumnezeu m-a învățat lecția tăcerii, a răbdării, a conviețuirii cu alții, a împărțirii, a iertării, iar apoi mi-a permis sa ma mut cu soția si cu cei doi copii singuri intr-un apartament. Recunosc ca am avut nevoie de cei 11 ani, sa iasă din mine tot ce la mama acasa mi-am permis sa fac sau sa nu fac. In 11 ani am învățat școala vieții mai mult decât oriunde.
📌 9 ani am așteptat o Biserica pe care sa o pastoresc. In facultatea de Teologie si câțiva ani după aceea am făcut naveta către un sat unde uneori predicam la doar 4-5 persoane, fără Live-uri, fără echipe de inchinare, fără seri de tineret, ci majoritatea câțiva bătrânei pentru care ma bucurăm sincer, mi-au fost simpatici si îmi sunt. Dumnezeu m-a ținut acolo până am înțeles că trebuie să slujesc la fel de bine 1 sau 100, 10 sau 1000.
Așadar, pentru orice binecuvântare Dumnezeu a avut grija să mă smerească zdravăn, n-a lăsat niciodată pe umerii mei o binecuvântare care sa-mi frângă spatele, ci m-a antrenat bine. Pentru fiecare bucurie personală, a trebuit sa plâng înainte cu văduva, cu orfanul sau cu sărmanul. Pentru că doar așa poți sa faci față binecuvântările, altfel, cum zicea Toma Aquino, mai mulți se pierd în belșug decât în sărăcie. Un crestin trebuie să știe sa trăiască si in belșug si in sărăcie, ca Diavolul sa nu-l poată ispiti nici in una, nici in alta: “Știu și să trăiesc smerit, știu și să trăiesc în belșug. În totul și în toate m-am deprins și să fiu sătul, și să fiu flămând, și să fiu în belșug, și să fiu în nevoie. Pot totul prin Cristos, Care mă întărește (Filipeni 4:11-13). Nu, nu belșugul sau sărăcia definesc relația mea cu Hristos, ci iubirea pe care i-o port nebunește, oriunde, oricând si în orice stare!
Cu prețuire,
Toni Berbece