În primul rând, nu aș vrea să fiu ipocrit, n-aș vrea să mă bucur de ziua mea de naștere și să aștept ca măcar o persoană să-mi dea un dar și sa-mi facă o urare, iar ziua în care lumea sărbătorește Nașterea Mântuitorului (indiferent cât de exactă sau nu este) să o huidui ca un îmbufnat cum huiduia fratele fiului risipitor bucuria unei zile de sărbătoare. Sunt unii extra religioși care fură lumii bucuria chiar și atunci când Hristos este cinstit. Aceștia sunt cei care erau în stare să-i smulgă parfumul femeii păcătoase, care-i ungea picioarele Domnului cu el.
În al doilea rând, nu aș vrea să tac când până și ateul și păgânului fredonează colinde, cântece despre Mesia. Cum aș putea eu să tac când am toate motivele din lume pentru a lăuda pe Hristos, cum aș putea eu să opresc chiar și “pietrele” din a lăuda pe Domnul? Cum aș putea eu să fiu îmbufnat când aud cântece despre Comoara mea chiar și în supermarketuri? Chiar dacă știu că ei și-L amintesc câteva zile, eu voi profita la maxim în a merge la cât mai mulți oameni pentru a le spune despre cine este de fapt Hristos, pentru că în aceste vremuri nu te refuză nimeni sa-i vorbești despre El. Așadar, nu voi tăcea pe 25 pe motiv că Hristos nu are o zi de naștere, ci voi face și din 25 motivul bucuriei mele în Hristos.
În al treilea rând, pe mine nu mă interesează că pe 25 era o sărbătoare păgână în Imperiul Roman, ci mă interesează că Nașterea lui Hristos a înghițit orice sărbătoare păgână, zeii celui mai important Imperiu din lume au umbrit și au fost aruncați la gunoi când Hristos a apărut cu iubirea lui pe scena lumii. Oamenii au fost gata să-I încredințeze până și sărbătorile lor. De la Hristos încoace nu Saturn, nu Jupiter, nu Soarele sau alte planete și alți idoli au fost celebrați, ci doar El, Soarele Neprihănirii noastre.
Așadar, Nașterea lui Hristos să vă fie de folos și a Lui Împărăție să v-o dea cu bucurie!
Cu prețuire,
Toni Berbece