Skip to main content

De ce te uiți cu îngrijorare?

Nu te gândi cu îngrijorare! Îngrijorarea pleacă din minte, începem să ne facem scenarii că nu vom avea să le dăm copiilor bani de buzunar, de școală, că n-avem să le dăm de nunți și de case. Dar tu când ai plecat de acasă cine ți-a dat? Oare Dumnezeu care te-a purtat prin lumea aceasta ca printr-un pustiu unde a făcut să țâșnească apa binecuvântării de unde nu te așteptai nu este același si pentru copiii tăi? Nu lăsa gândurile îngrijorării să se frământe cu grămada în interiorul tău, spulberă-le mereu cu cuvintele: “Domnul va purta de grijă!”

Nu te uita cu îngrijorare! Adesea învingem gândurile îngrijorării, dar când ne uităm la știri și vedem ciumă și vești de războaie, când ne uităm la facturi și la prețurile de pe raft sau de la combustibil adesea ni se inundă din nou inimile cu îngrijorare. Atunci privește spre Cuvântul Domnului și vei găsi cea mai tare știre: “până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Același, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc” (Isaia 46:4).

Nu te purta cu îngrijorare! Adesea ne lăsam manipulați de îngrijorare și devenim irascibili, țipăm din nimic la soție/soț pentru că ne lăsam frământați de griji, adesea nu știm să trăim bucuroși în prezent pentru că ne gândim cu îngrijorare la viitor. Ne furăm bucurii, concedii, lucruri necesare pentru că strângem pentru zile negre, astfel trăim mereu într-un viitor sumbru, nenorocindu-ne prezentul în care ne aflăm. Învață să te bucuri având un Dumnezeu care va pune înapoi în punga din care iei, care va face să fie mereu ulei și făină în vase.

Da, îngrijorarea este un păcat care ne distruge trupurile cu stres, care produce boli, sufletele cu amărăciune, care ne face oameni urâcioși și duhul cu lipsă de încredere într-un Dumnezeu bogat și mare. Alungă păcatul îngrijorării din tine și trăiește prin credința în Hristosul care îmbracă frumos crinii și care hrănește vrăbiile și care te vede mai prețios decât crinii și decât toate vrăbiile la un loc.

Cu prețuire;
Toni Berbece