Atanasie, cel datorită căruia avem canonul Bibliei, a fost poreclit “piticul negru”, era un egiptean mic de statură și destul de brunețel. Foamea lui după Hristos și după învățătura sănătoasă i-au adus multă suferință, fiind exilat de cinci ori, predicând 17 ani în exil din cei 45 de ani de slujire. Descurajările, vorbele de ocară, minciunile spuse despre el, exilările nu l-au făcut să cedeze, el fiind cel care a îndepărtat erezia de Cuvântul lui Dumnezeu.
Toma din Aquino vene dintr-o familie bogată, care voia să-i cumpere un post de arhiepiscop, dar Toma era scârbit de corupția așa zisei biserici, care numai biserică nu era, dar care se dădea drept una, așa că a ales să depună jurământul călugărilor cerșetori. Când familia lui a aflat l-a ținut sechestrat 15 luni, l-a ademenit cu prostituate și cu mulți bani, însă Toma nu a cedat. A rămas credincios adevărului și purității, L-a slujit pe Dumnezeu cu umilință și dedicare asiduă. Era poreclit “boul mut” pentru că al lui corp reținea edem, se umflase foarte mult și pe deasupra era foarte tăcut, arma lui fiind scrisul (Summa Theologica). A lăsat o moștenire inestimabilă, iar puritatea lui a spălat fața Bisericii care fusese murdărită de ipocriții ce se dădeau slujitorii lui Hristos doar pentru beneficii materiale și slava lumii.
Martin Luther a fost numit de Papa “demon cu chip de om”, sau chiar “un porc bețiv”, a fost amenințat cu moarte de nenumărate ori, fiind nevoit să se ascundă de foarte multe ori de ura diavolului manifestată prin “corupții” care se dădeau drept “preoți”. Dar omul acesta a desființat practicile corupte cel puțin din multe zone ale Germaniei punând înaintea conaționalilor săi o Biblie tradusă în germană, astfel le-a oferit oamenilor șansa de a cunoaște adevărul pentru a nu mai fi mințiți și storși de bani de Papă și de preoții lui.
Spurgeon a fost numit de ceilalți predicatori “predicatorul bufon”. A îndurat multe critici, multe batjocuri chiar de la colegii lui pastori și predicatori, iar în cele din urmă cu toții au trebuit să admită că el era “prințul predicatorilor”. Până la a ajunge un prinț al predicării nu uita că vei fi un “bufon înfumurat” și neglijent, un necioplit, un “eretic” singuratic și cine știe ce alte apelative îți vor găsi “colegii” de slujire.
Să nu te aștepți la aplauze din partea nimănui, dacă Isus a spus că nu a umblat după slava lumii, ci a venit în smerenie, chiar pentru a fi umilit, scuipat, bătut și apoi crucificat, cine ești tu care crezi că în războiul spiritual vei merge pe petale de trandafir? Să te aștepți la aceste gloanțe ale denigrării, dar să le barezi cu scutul credinței. Important este să ții puritatea adevărului sus, chiar dacă uneori te vei simți singur, nu uita, Hristos este cu tine!
Cu prețuire,
Toni Berbece