Am sărit în viata aceasta de mână cu părinții mei. Am crezut că sunt doar doi oameni simpli, dar în ei era Dumnezeu. În răbdarea mamei, în puterea ei de a pierde nopțile pentru mine, în calmitatea sau chiar în disciplinarea pe care mi-o aplica era ceva dumnezeiesc. De unde avea toate aceste daruri pentru a-mi putea fi mamă? De la Bunul Dumnezeu. În forța tatălui de a munci, în puterea lui de a nu i se părea că suntem mulți șase copii pentru a-i purta pe toți pe umeri era Dumnezeu. Am sărit cu ei de mână în viață. Mulțumești tu acestor două perechi de mâini, care sunt sfinte si despre care Dumnezeu a zis că binecuvântându-le vei trai mult chiar și aici pe pământ?
Apoi a venit o vreme când mâinile lor m-au condus spre ușa casei, care era de fapt ușa unei noi vieți, o viață în care urma să cunosc singurătatea în care urma să găsesc mâna lui Hristos, care să mă călăuzească prin viață. Când mama si tata nu-mi erau aproape aveam mâna lui Hristos, care îmi arăta calea prin Scriptură, prin rugăciune, prin oameni binecuvântați, prin gesturi de iubire si prin momente pe care alții le numesc “noroc”, dar eu știu că sunt din mâna Lui, care e cu mine și cu tine. I-ai mulțumit tu lui Hristos pentru mâna Lui invizibilă, dar totuși atât de tangibilă prin ceea ce face pentru tine?
Apoi a venit mâna soției, din nou am simțit că e mâna lui Dumnezeu în mâna ei. Iubirea ei necondiționată, felul în care a acoperit greșelile cu răbdare, felul în care a sacrificat pentru mine, felul în care m-a îngrijit uneori ca pe un rănit din tranșee când mă apuca vreo banală răceală, mi-a dat de înțeles că Hristos e și în mâinile ei și că omul nu poate iubi așa fără El. Îi mulțumesc din inimă lui Dumnezeu că si-a așezat dragostea și în soția mea. Îi ești tu recunoscător că toarnă iubire în casa ta în fiecare zi? Iată în câte mâini din jurul tău e Dumnezeu. Nu ești singur, ci trebuie doar să vrei să-L vezi!
Cu prețuire,
Toni Berbece