Trăim vremuri de cernere pentru Biserica lui Hristos, pentru că venirea Lui este tot mai aproape. Curățirea a început chiar din interior, așa cum spune Scriptura: “Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu (1 Petru 4:17)?” Dumnezeul cu ochii ca para focului despre care predicăm, chiar este un foc mistuitor și trebuie slujit cu frică și cutremur.
Sunt cutremurat de ceea ce Dumnezeu a permis să iasă la iveală din Biserica Lui, cazuri de abuz sexual si slujitori puși deoparte, iar acest lucru este o dovadă că Dumnezeu nu menajează pe nimeni si tocmai aceste “dări pe față” ne spun că El își păstrează Biserica curată chiar dacă o vreme “îi permite” lui Eli si fiilor lui să “slujească”, însă acea vreme trecere repede. Apocalipsa vorbește despre o femeie curvă pe nume Izabela, care i-a întinat pe mulți din Biserică cu a ei curvie, iar despre ea Hristos a spus: “I-am dat vreme să se pocăiască…!” Însă tot Hristos spune imediat: “…dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei (Apocalipsa 2:21).” Izabela are aici un sens simbolic, fiind comunitățile acelea corupte de păcat, tolerante cu păcatul si care acceptă slujitori corupți, iată amenințarea rostita asupra lor: “O voi arunca la pat, iar peste cei ce comit adulter cu ea voi aduce un necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele ei (Apocalipsa 2:22). Așadar Dumnezeu pedepsește si preotul (pe Izabela) dar si comunitatea tolerantă cu păcatul (cei ce comit adulter cu ea).
Ce mă înfioară cel mai mult la viața de crestin este să nu devin sarea aruncată în drum, care nu mai are gust, sarea despre care vorbea Hristos că e lepădată (Matei 5:13). Păcatul îți ia puterea de a mai predica, de a mai fi exemplu, de a mai avea credibilitate, de a mai fi urmat, de aceea să ne sfințim zi de zi pentru că nu am fost chemați să predicăm doar ceea ce citim si știm, ci ceea ce trăim. Să urmăm cuvintele Apostolului Pavel care a spus: “Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20). Iată că românii s-au scârbit de vorbele: “Fă ce zice popa/pastorul, nu ce face popa/pastorul!” Acum când ies la iveală cazuri de abuz sexual si alte feluri de corupție, nu cred că mai poate îndrăzni vreun enoriaș să spună: “Ai lasă maică, fă ce zice nu ce face popa!” Pentru că un crestin care tolerează un slujitor corupt nu este victimă, ci complice. Când vezi caracterul corupt al unui preot/pastor si rămâi pasiv, contribui la putregaiul spiritual ce duce suflete în Iad.
Să rămânem cu aceste cuvinte:
“Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda (1 Corinteni 10:12-13).” Cum a putut Pavel să își sfârșească alergarea cu bine, vom putea si noi! Să nu ne lăsăm clătinați în credința noastră de aceste derapaje, ci să credem aceste cuvinte: “El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 1:8).
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece
Textul din poza: Maleahi 2:1-2