Când nu ai răspunsuri la întrebările tale, de ce sunt luați cei dragi de lângă tine, de ce ne încearcă Dumnezeu credința, de ce tace uneori, de ce ne lasă să fierbem sub presiunea problemelor, mergi ca Avraam la muntele unde “Domnul va purta de grijă! (Genesa 22:14)”. Îngenunchează acolo și vei simți liniștea și pacea Cerului.
Când nu ai pâine pe masă, când facturile la gaze și curent cresc, când uleiul, făina, detergentul se împuținează, când copiii cer și iar cer si iar cer. Mergi la muntele unde “Domnul va purta de grijă!” Acolo Dumnezeu organizează corbii Lui să-i trimită fie la un Ilie, fie la un orfan și la o văduvă, fie la un copil de-al Său, care cere cu lacrimi cele necesare. Are Dumnezeu corbi mai mulți decât cererile tale. Corbii aceștia pot duce în ciocul lor mai mult decât poți tu avea nevoie, iar ei cară nu doar pâine, ci și carne cum îi ducea lui Ilie.
Când nu ai nicio direcției în viață, când nu ști încotro să apuci, când izvoarele bucuriei din tine sunt înfundate, când pacea nu mai izvorăște ca înainte, mergi la muntele unde “Domnul va purta de grijă!” Acolo vei găsi izvoare reci și pline de viață, acolo pe genunchi vei urca pe muntele bucuriei, pe muntele schimbării la față, vei urca pe genunchi si vei coborî în valea plângerii țopăind de bucurie, pentru a-i umple si pe alții de speranța muntelui unde “Domnul poartă de grijă!” Muntele acesta are doua vârfuri, genunchiul stâng și genunchiul drept, când aceste vârfuri ating pământul, tu atingi de fapt Cerul.
Tu urci des pe acest munte?
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece