Mi-am dat seama că a fi mai bun începe de la cele mai mărunte lucruri ale vieții. De exemplu astăzi am refuzat să mai claxonez pe cineva care mi-a tăiat calea. Am zis: “Și ce dacă mi-a tătat calea, de ce să mă agit, îl voi tolera, am fost și eu în locul lui!” Haideți să ne gândim la următoarele situații…
Și ce dacă am fost vorbit de rău, nu voi suna să-mi fac dreptate, mă voi comporta ca și cum nu am auzit nimic. De ce să-mi amărăsc sufletul și să-mi hrănesc mintea cu mizeriile lor.
Și ce dacă am fost păcălit de cineva care mi-a promis marea cu sarea, și ce dacă nu am mai ținut cont de ce mi-a spus, mă voi face, spre liniștea mea, că nu a existat acea promisiune. Nu voi atârna de promisiuni deșarte.
Și ce dacă mă sună doar când are nevoie, uneori, cu unii oameni, așa sunt și eu fără să realizez. Voi ajuta chiar dacă mă simt folosit. Uneori nu ne dăm seama că suntem pentru unii oameni ca un colac de salvare, iar asta ar trebui să ne onoreze.
Și ce dacă nu mi-a făcut bine când a avut ocazia, este problema lui că a omis șansa de a face un bine, eu mă voi comporta ca și cum nu aș fi fost nedreptățit sau ignorat. Mă voi purta frumos chiar și când mă simt ignorat.
Și ce dacă nu și-a cerut iertare, voi vorbi cu ea/el indiferent de atitudinea ei/lui, dragostea acoperă totul, mă voi purta ca atare.
Uneori așa-i că dragostea sună ca prostie pentru fiii lumii acesteia? Dar dragostea nu e proastă, ci împăciuitoare, iar cei care caută pacea sunt cei care-l vor vedea pe Dumnezeu. Problema noastră, a creștinilor, este că vrem să fim fericiți, dar nu trăim fericirile. Trăiește ca fiind blând, flămând după lucruri bune, milostiv, curat și împăciuitor și Cerul te va numi fericit, iar starea ta va fi mereu excelentă.
Cu prețuire,
Toni Berbece