Skip to main content

“Nu te ruga pentru mine…”

Prin satele prin care mergem să binecuvântăm oameni nevoiași cu cele necesare lor și să vestim bunătatea lui Hristos am întâlnit un bărbat care era foarte afectat de dependența lui de alcool. Avea capul spart pentru că într-o altercație cineva îi dăduse cu furca în cap, făcuse peste 20 de ani de închisoare și viața lui nu-i aducea nimic plăcută. I-am spus că dacă îmi permite să mă rog pentru el Dumnezeu îi poate lua viciul de alcool. Când a auzit lucrul acesta s-a panicat și mi-a zis de trei ori insistând să nu mă rog pentru el. Își iubea viciul deși îl distrusese. Ca el sunt milioane de oameni. I-am spus că vreau să-l ajut și că singura lui soluție este să Îi permită lui Hristos să-i schimbe viața, pentru ca el, soția lui și cei șase copii ai lui să fie binecuvântați.

Până la urmă mi-a permis. În timp ce-l binecuvântăm am văzut că ochii i se umpluse de lacrimi. La sfârșit mi-a spus că a simțit legătura direct cu Dumnezeu, era impresionat de prima rugăciune pe care a auzit-o și care i-a atins inima. Mi-am dat seama că oamenii cad în vicii pentru că nu știu altă cale pentru că noi cei ce L-am găsit pe Hristos în loc să-L vestim parcă ne dorim să-L ascundem doar pentru noi. Rugați-vă pentru acest domn și pentru familia lui.

Am plecat de acolo marcat de acest lucru, de forța păcatului și a viciului asupra omului și atașamentul față de acestea. Cum să nu vrei să scapi de ceea ce te distruge? Cum să nu vrei să scapi de curvia care ți-a distrus familia și viața, cum să nu vrei să scapi de droguri, de alcool de tutun deși ai cancer la ficat, plămâni și oricând poți muri de supradoză? Oare nu e o forță a răului care intră ca un demon în carne și te înnebunește cu plăceri care te distrug? Oare a fi liber nu înseamnă de fapt să ai putere să spui viciului nu? Adevărații oameni liberi sunt cei care nu sunt conduși de vicii, ci de puritate din Hristos. Fericirea nu e să-ți îndopi carnea cu păcat, ci sufletul cu Dumnezeu și cu iubire.

Îndrăzniți să vă rugați pentru eliberarea celor prinși de Satana. Iată care era deviza lui Hristos și care trebuie să fie și a noastră: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război, izbăvirea” (Isaia 61:1).

Cu prețuire,
Toni Berbece