Skip to main content

Omran este strigătul umanității către o lume înnebunită de ură

Nu am putut să pun ca titlul faptul că Omran este străgătul lui Dumnezeu către o lume înnebunită de ură tocmai pentru că nu Dumnezeu a făcut să cadă o casă bombardată peste un copil sirian și familia lui, ci ura omului înnebunit de diavol a făcut asta. Când copiii nu mai au nici o valoare în ochii adulților atunci lumea s-a stricat de tot.

Omran a adunat lacrimile a milioane de oameni, la propriu au curs râuri de lacrimi pentru el. Eu personal am văzut oameni plângând când le-am arătat imaginile și filmulețele cu Omran. Dar ce se va schimba după aceste lacrimi? Îl vom uita repede și pe el la fel ca pe acel copilaș refugiat adus mort de valuri la mal și fotografiat pe toate părțile de niște jurnaliști setoși de materiale proaspete. Omran va fi uitat repede iar noi vom continua să fabricăm arme și bombe și să ne închinăm oricui numai lui Dumnezeu nu. Asta e tragedia. Nu învățăm nimic și nu schimbăm nimic la lumea asta stricată. Spunem mereu că păcatul nu are nici o treabă cu toate astea. Nimic mai fals!

Diavolul se bucură de prostia și ignoranța noastră în timp ce chiuie la fiecare bombă și atentat.

Am văzut întrebări pe Facebook de genul: „Unde este Dumnezeu acum?” Dumnezeu este acolo unde noi l-am adus. Este interesant faptul că acest necuprins Dumnezeu poate fi „mutat” de noi o mână de țărână acolo unde dorim, sau mai bine zis gărzile lui de îngeri tăbărăsc acolo unde sunt chemate. Asta face parte tot din mintea nepătrunsă a lui Dumnezeu. Și nu mereu unde este Dumnezeu pe pământ, într-o familie sau între granițele unei țări este pace și liniște. Dumnezeu nu ne-a promis că aici va fi un loc fără lacrimi, ci doar dincolo. Aici avem de crucificat o fire păcătoasă, nebună și greu de îmblânzit iar lesa ei este de multe ori suferința. Răsplata este o lume pe care dacă am vedea-o doar o clipă am lăsa totul și am fugi spre ea.

Scopul este purificarea inimii ca să-L putem vedea pe Dumnezeu. Iar pentru asta omul trebuie să fie gata să primească orice este nevoie! Credința ne face să îndurăm orice pentru a primi Cerul ca răsplată!

Vrem ca Dumnezeu să ne omoare toți teroriștii ca lumea să poată curvi, fura, trăi în lăcomie și risipă nestingherită de nimeni. Când milioane de copii mor de foame prin țări sărace de ce nu strigăm și atunci unde este Dumnezeu și de ce ne ținem conturile pline? Când milioane de copii sunt avortați săptămânal de ce nu strigăm unde este Dumnezeu și de ce nu ieșim să protestăm sau de ce le permitem doctorilor să omoare copii fără nici un stres și fără să stea pe gânduri? Când mii de copii sunt abuzați sexual de oameni cu bani și cu influență care plătesc o avere pentru ei și îi cumpără chiar de la părinți de ce nu strigăm unde este Dumnezeu și de ce întoarcem spatele când auzim de astfel de cazuri? Când toată lumea cere în cor căsătoria dintre persoanele de același sex ca mai apoi să le dea pe mână niște copii orfani de ce nu strigăm unde este Dumnezeu și de ce nu ne opunem? De ce-L căutăm pe Dumnezeu numai când ne pasă nouă și ne declarăm atei atunci când ne incomodează vocea cugetului?

În cazul copiilor care mor zilnic în astfel de bombardamente i-am mulțumit lui Dumnezeu că există moarte și că nu ne-a permis să mâncăm și din pomul vieții veșnice pentru că altfel acești copilași nu ar fi murit niciodată. Ar fi fost pentru totdeauna victime ale terorii și urii. Să fii nemuritor într-o astfel de lume este cea mai mare tragedie pe care Dumnezeu a evitat-o. Iar faptul că apoi ne-a promis o altă șansă de a intra în veșnicia Paradisului este cea mai mare binecuvântare.

Lumea aceasta oricum s-a degradat și degradarea ei este continuă. Să nu vă așteptați la o redresare a ei. De cinci ani încoace aud continuu numai de nenorociri. Așa va fi de acum încolo. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să privim spre Cer și să ne pregătim să vedem cea mai minunată persoană pășind pe nori pentru a ne lua acasă.

Dacă nu ai Duhul lui Dumnezeu în tine nu poți striga: „Vino Doamne Isus!” Pentru că în Apocalipsa ni se spune că Duhul împreună cu Mireasa strigă: „Maranata!” Mireasa, adică Biserica, fără Duh Sfânt ar tânji încă după această lume stricată așa cum tânjea nevasta lui Lot după o societate stricată și scârboasă până în măduvă.

Rugați-vă ca lumea să aștepte venirea lui Cristos cu dor și să se pregătească pentru ea!!!

Cu drag și prețuire,
Toni Berbece!