Când eram adolescent, împreuna cu prietenii mei creștini, tindeam spre un stil muzical modern si obișnuiam să ne amuzăm de stilurile muzicale mai clasice, ne gândeam că sunt învechite si că nu-s așa eficiente în a fi cântate prin Biserici. Adeseori, ca niște tineri răsfățați, ne “amuzam” de piese precum “Hai in rai, ce mai stai?” Însă am crescut, m-am căsătorit si in Biserica pe care o frecventam atunci a venit fratele Ovidiu Liteanu. A cântat si piesa “Hai in Rai…” Deodată l-am văzut pe socrul meu cu lacrimi in ochi si decis de a-L urma pe Hristos. A cerut botezul biblic (la vârsta maturității) si-a mărturisit păcatele si de atunci este un crestin autentic.
Vă mărturisesc că din acea zi am regretat orice urma de “dispreț muzical”, de atunci am înțeles că fiecare stil își are rolul si scopul lui si atinge o anume categorie de oameni pe care nu o atinge alte stiluri. De exemplu socrul meu nu cred că gusta prea mult stilul meu, însă a lăcrimat si a fost străpuns de prima melodie a fratelui Liteanu. Mă întreb oare câte mii sau zeci de mii de oameni a luat in Cer cu el acest sfânt, care a trecut la Domnul ieri? Mă întreb oare câți vor mai calcă pe urmele sale întru-cât si el a călcat pe urmele lui Hristos? Ii sunt recunoscător fratelui Ovidiu Liteanu pentru că a adus Evanghelia până la inima socrului meu. Dorința mea este să calc pe urmele de evanghelist ale acestui om, care neobosit, a vestit salvarea prin Hristos către sute de mii, chiar milioane de romani.
Pe curând, frate drag in Hristos!
Cu prețuire,
Toni Berbece