Trăim vremurile acelea în care oamenii “inteligenți” își fac statui pe care să le numească “gardienii națiunilor”, n-am crezut că voi apuca vreodată ziua în care să văd o societate atât de modernă care să se întoarcă în “epoca de piatră”, în care oamenii își făceau un idol dintr-o bucată de rocă sau lemn. Am realizat că omul oricât de avansat ar fi, fără Dumnezeu tot “prostuț” rămâne. Fără Dumnezeu dibaci putem fi, dar deștepți niciodată.

Trăim vremurile acelea în care oamenii “inteligenți” cred că trupul este totul, iar singura destinație este o groapă din pământ. Toate guvernele lumii au luptat la unison să salveze trupurile de un “virus” care ia aerul, dar în același timp luptă la unison să distrugă sufletul, care este însuși duhul de viață din om, cel mai important “aer”, cel suflat din gura lui Dumnezeu direct în nările omului. Cum poți mobiliza fabricile lumii să salveze un trup, care oricum este muritor și extrem de vremelnic, dar să faci totul pentru a spurca sufletul care e veșnic? Oare mai importantă este aici o clipă de plăcere păcătoasă, decât o veșnicie de liniște si pace?

Trăim vremurile acelea în care oamenii “inteligenți” își distrug familiile (rata divorțului fiind peste 50% in majoritatea statelor), își omoară copiii înainte să se nască (peste 400 de copii uciși prin avort pe zi în România, aproape cam câți a omorât și Irod in ziua când Hristos s-a născut), își distrug sănătatea prin tutun, alcool și droguri, joacă la jocuri de noroc economiile familiei și cu toate acestea se cred deștepți. Uitați-vă în natură dacă mai există vreo specie atât de decăzută? Oare cât va mai răbda Dumnezeu acest om infatuat dar falimentar? Oare nu din aceasta pricină ne îndreptam atât de repede spre sfârșitul tuturor lucrurilor? Să veghem că mult nu mai e!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Națiunile Unite au amplasat o statuie enormă care arată fix ca statuia descrisă acum mii de ani atât de Profetul Daniel (Daniel 7:2-4) cât și, sute de ani mai târziu decât Daniel, de însuși Apostolul Ioan, iată textul din Apocalipsa: „Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe ca de urs și gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie și o stăpânire mare (Apocalipsa 13:2).„ Simbolul Fiarei nu a întârziat să apară în aceste vremuri.

Șocant este că această statuie vine și cu mesajul “Un gardian pentru pace și securitate internațională”, ceea ce ne duce cu gândul la un alt text din Scriptură care spune: „Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare (1 Tesalonicieni 5:2-3).”

Lumea e în mare forfotă, tocmai pentru că își simte sfârșitul aproape. Mult tare nu va mai fi, pentru că semnele și indiciile apar peste tot. Nu se lucrează doar pe un plan spre împlinirea sfârșitului, ci pe toate planurile, anume: guvernul mondial e gata și iată cum se ascultă de o singură voce (dovada o avem în această “plandemie”), o credința unificată (o încercare ar fi crislamul), scoaterea Scripturii în afara legii (apostazie), promovarea destrăbălării și a patimilor sexuale (spurcăciunea cu care “Izabela” va strica pământul, lipsa dragostei reale, naturale), promovare ocultismului, vrăjitoriei cu care Antihristul va lucra în ultimele zile, iar adepții lui sunt deja pregătiți, cât și multe alte semne. Iar la toate acestea se adaugă Biserica, care nu doar așteaptă, dar și grăbește venirea Domnului Hristos prin rugăciunile și stăruința ei în sfințenie. Tu poți spune: “Vino, Doamne Isuse!”? Dacă nu, înseamnă că nu ești gata, iar problema este că te poate prinde nepregătit prăpădenia care va veni peste pământ.

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

De acum încolo, pe finalul istoriei acestei lumi, spre bine lumea nu se va mai duce. Va trece o veste rea si va veni o alta, oamenii nu-și vor mai găsi bucuria și pacea în cele pământești, ci doar cine se ancorează tare în lumea care va veni, acela va avea pace. Pământul acesta de sub picioarele noastre și tot ce face omul pe el ne spun că vremurile sfârșitului sunt evidente. Cuvintele Apostolului Petru, cum că totul va arde cu trosnet mare, merg spre împlinire (2 Petru 3:10-15). O cunoștință a avut un vis în care două porți gigantice se închideau destul de repede, crăpătura dintre ele era destul de mică, iar unii oameni se grăbeau să intre printre ele. Sunt porțile noii lumi promise de mii de ani. Vine Hristos!

Sunt cam ultimile strigăte spre salvarea veșnică care se aud pe acest pământ, porțile de har se închid tot mai repede. Ca pe vremea lui Noe, se aude scârțâitul ușilor corabiei care ușor, ușor se ridică în sus. Dacă atunci au intrat doar 8 oameni și restul animale, dacă atunci scopul era să se salveze pământul și rasa umană cu tot cu animalele necesare, azi lucrurile stau altfel, pământul nu va mai fi salvat, deci în “Corabia salvarii”, care este Jertfa Lui Hristos, vor putea intra dintr-un salt, toți cei ce se încred în El. Dar grăbiți-vă, funiile sunt prinse, iar ușa harului se închide treptat sub privirile noastre.

Cei ce vor rămâne în indiferență în vremurile acestea vor căuta bucuria aici și n-o vor mai găsi, vor căuta un strop de împlinire și nu va mai fi, vor aștepta să treacă un “virus” și va veni “un război”, vor aștepta să treacă “o minciună” si va veni alta și mai ipocrită pregătită de oamenii lui Antihrist. Apostolul Pavel a scris pentru zilele acestea acest verset: Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii (Romani 13:12). Noaptea plină de stricăciuni și ură a lumii acesteia aproape a trecut, vine Hristos cu lumina unei noi lumi, la îmbinarea dintre noaptea lumii și ziua lui Hristos va fi război, ești îmbrăcat cu armele lumii ca să faci față bătăliei? Doar cei ce se încred în Hristos vor fi pregătiți de ce va veni, restul vor cădea ca pleava!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece