Eram într-un mall pentru a servi masa, iar după ce am terminat de mâncat am scos Biblia si am început să citesc. De mine s-a apropiat sfios un băiat de vreo 14 ani care m-a întrebat dacă acea carte le care o citesc este Biblia. I-am zis că da, după care m-a întrebat: “Dacă tot citiți din Biblie, vă rugați vă rog și pentru tata, că a intrat în pușcărie din cauza că s-a însoțiți cu un alt domn care a furat bani?” I-am zis că mă voi ruga cu siguranță ca tatăl lui să se întoarcă cât mai curând în sânul familiei. I-am strâns mâna și l-am încurajat că va fi bine, i-am spus unde poate găsi Biserica pe care o păstoresc si că-i aștept cu mare drag să ne rugăm împreună.

Când m-am uitat înapoi să văd cu cine mai era i-am văzut mama si frații, ea mi-a zâmbit si mi-a făcut cu mâna. Au simțit că parcă au pus o vorbă bună acolo sus la Dumnezeu, erau plini de speranță și de încredere că va fi bine. Stăteam si mă gândeam apoi câți oameni disperați sunt de fapt în lumea aceasta, oameni care așteaptă să se agațe de ceva, de un om care citește din Biblie și care are “relații” sus printr-o viață sfântă și o credință mai mare primită în dar pentru a-i ajuta si pe alții.

Stăteam acolo și mă gândeam că uneori trebui doar să deschidem Biblia printre oameni ca aceștia să ne ceară ajutorul. Afară e o lume plină de probleme, o lume distrusă prin păcat de Diavol, iar deschiderea Bibliei aduce speranță, aduce viață și putere în rugăciune. Deschizi tu Biblia printre oameni? Ești tu o Evanghelie vie în Hristos? Ești tu o încurajare pentru cei disperați? Ești dispus să te rogi si să aduci o lumină în întuneric? Creștine, ieși din carapacea ta, ieși din “Biserică” și fii Biserică printre oameni.

Apostolul Pavel le spunea sfinților de atunci si implicit celor de azi: “Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toţi oamenii.” (2 Corinteni 3:2). Fiți scrisoare de dragoste a lui Hristos pentru lumea aceasta, iar dragostea este cea care smulge din păcate, din vicii, din necredință si din Iad. Alți reprezentați ai Cerului și a lui Dumnezeu pe pământ înafară de noi, copiii Lui, nu mai sunt.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Evreii trăiau într-un stat care a dat o lege ca toți băieții care li se nasc lor să fie uciși, aruncați în Nil la crocodili (ca un avort în care nu tu omori copilul, ci cleștii doctorului, precum colții de crocodil). Dar ne spune Biblia că unei femei, pe nume Iochebed, nu i-a fost frică de legile demonice care îi condamna copilul, ci l-a păstrat în ciuda amenințărilor, iar Biblia ne zice că părinții lui Moise “nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului”. (Evrei 11:23).

Azi trăim vremuri în care părinții, profesorii și chiar preoții/pastorii vor fi forțați să-și arunce copiii în colții unor “crocodili” care le vor schilodi mințile și chiar trupurile. Chiar cu aprobarea “statului” se vrea ca ai noștri copii să fie învățați lucruri împotriva cugetului, împotriva Scripturii și împotriva bunului simț. Se urmărește scoaterea lui Dumnezeu din noi cu orice preț, scoaterea normalității din societate.

Dar toți cei care ne vânează copiii vor plăti cum egiptenii au plătit cu vârf si îndesat pentru fiecare copil ucis. Să nu credeți că Dumnezeu va sta cu mâinile în sân în timp ce voi împrăștiați pe tot globul otrava păcatului. Unul dintre cei mai înțelepți oameni, fariseul Gamaliel, și-a avertizat conaționalii spunându-le: „Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.” (Fapte 5:39).

Europa a fost deja avertizată, ce mai vreți? Ce dovezi mai mari că suntem atât de mici înaintea unui Dumnezeu, care nu poate suferi păcatele noastre ajunse la culme?

Dragi părinți, profesori, pastori și preoți, nu vă lăsați înspăimântați de “legile” lor, ci de legea sfântă a lui Dumnezeu, care va dăinui în veșnicii, unde cei care azi doresc spurcarea noastră vor fi chinuiți pentru totdeauna.

Cu prețuire,
Toni Berbece

De Sfântul Ilie poate că nu lucrezi vreo muncă, dar nici pentru Diavol să nu lucrezi prin beție, tutun, curvie, răutate, ură, neiertare sau orice altă necurăție. Biblia ne spune că Hristos a venit să nimicească “lucrările Diavolului”, iar aceste lucrări sunt păcatele. Cine ține sărbătoarea sfântului Ilie și crede că Dumnezeu se bucură că nu a pus țiglă pe casă, nu a spălat rufe sau nu s-a dus la job în ziua aceasta, dar a fumat 2 pachete de țigări, a băut 4 litri de alcool și a mai și dracuit, păi de fapt și-a luat liber pentru a face mai cu spor lucrările Diavolului, pe care Hristos a venit să le distrugă.

De Sfântul Ilie trebuie să îți pui timp deoparte pentru a înțelege ce a făcut acest sfânt. El a strigat la poporul evreu: “Până când veți șchiopăta de ambele picioare (1 Împărați 18:21)?” Pentru că poporul de atunci era dedat la curvie și la vrăjitorie ca poporul român de astăzi. Iar Ilie a luptat cu păcatele acestea până a plecat acasă la Dumnezeu. Omul acesta a lovit în păcat mai ceva ca în hoții de cai. Pe Ahab, regele contemporan cu el, l-a mustrat aspru de fiecare dată când l-a prins, a dat păcatele lui pe față și nu i-a fost nici rușine și nici frică.

Un Ilie ne trebuie în România, un Ilie care să lovească în orice păcat și să cheme poporul la Dumnezeu, nu la religii moarte care tolerează curvia și vrăjitoria. Doamne ridică si adu peste România curajul si neprihănirea lui Ilie.

Fiți binecuvântați toți cei 120.000 de romani cu numele de Ilie și fie ca sfârșitul vostru să fie plin de glorie și în mâna lui Dumnezeu ca a acestui sfânt!

Cu prețuire,
Toni Berbece