Skip to main content

De ce să nu te temi…

Să nu te temi deoarece frica scade sistemul imunitar al trupului și al sufletului, frica ne face moi înaintea virusurilor trupești si spirituali, frica ne face ușor de pătruns de boli fizice și mintale, frica este drumul de glorie pe care mărșăluiesc dușmanii noștri spre cucerirea noastră, de aceea curajul în fața bolii și înaintea oricărei provocări este garanția succesului. Fricoșii nu intră în Rai pentru că ei și-au predat armele înaintea luptei, au dezertat de frica dușmanilor care erau deja învinși, iar apoi L-au învinuit pe Dumnezeu si pe alții pentru eșecurile lor.

Să nu te temi deoarece frica scade capacitatea de a gândi constructiv. Frica ne aruncă o momeală falsă în care ne zbatem prinși de parcă chiar ar exista un pericol. Când am fost în Deltă la pescuit unui prieten nu-i venea să creadă că peștii chiar pot fi prinși cu o bucată de plastic ce imită un peștișor sau chiar mai mult de atât cu o linguriță cu ace în ea ce doar sclipește în apă. I-am spus că si noi la fel de “prostuți” suntem uneori, ne panicăm când Diavolul ne flutură amenințări false și ne pierdem pacea de azi gândindu-ne la boli și falimente de mâine, când si pentru mâine Dumnezeu are pregătită bunătatea Lui.

Să nu te temi deoarece frica îi intoxică pe cei din jurul tău chiar mai rău decât pe tine, e ca fumatul, mai nociv pentru cei ce inspiră fumul scos de fumător. Frica a dezarmat oștiri colosale, de aceea în Israel primii care erau trimiși acasă de la oaste erau cei cărora le tremurau săbiile în mână și care erau palizi la față. Ghedeon si-a făcut o armata de doar 300 de curajoși care făcea cât zeci de mii de lași și slabi, oameni fricoși. Nu fi toxic pentru cei din jur, sunt destul de toxice televiziunile și guvernele cu știrile și faptele lor rele. Au francezii o vorbă “bon courage”, adică curaj din acela bun, nu o imitație de curaj care zboară la prima veste rea. Asta vă doresc și eu, curaj din Hristosul care cu mâinile Sale sfinte a rupt porțile bolii, ale păcatului si ale Iadului.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Chiar nu-i momentul

Nu-i momentul pentru declarații răutăcioase. Un medic canadian a postat pe rețelele de socializare că nu va plânge la moartea celor “neinserați”, din păcate a murit la scurt timp după a doua doză. Acest lucru ne spune că nu-i momentul pentru declarații răutăcioase, nu-i momentul pentru a crede că ești superior înaintea morții în aceste vremuri. Singurul strigăt potrivit dinaintea morții este să ne pregătim să-L întâlnim pe Marele Judecător, pentru că nimeni nu e sigur pe viața lui, fie injectat, fie neinjectat, moartea trece printre noi și nu ia pe rând, ci pe sărite. Așadar, lasă răutatea pentru că nimic nu-ți asigură eternitatea decât Hristos!

Nu-i momentul pentru a ne face planuri pe pământ dacă nu ne-am făcut mai întâi pentru Cer. Am văzut cu toții cum domnul Mâțu Stoian avea planuri mari pentru viitor, însă s-a stins tragic, deși după unii o mai putea duce vreo 20 de ani. S-a asigurat printre primii că va sta departe de boală, dar n-a fost după el. Avea bani să se trateze la cele mai scumpe clinici, putea cumpăra oxigen si medicamente din cele mai bune. Dar moartea ne dă adesea planurile peste cap prea repede, ne rămân doar planurile făcute pentru Cer. Tu te-ai gândit la veșnicia ta? Acum scriu din aeroport, iar pentru a mă întoarce acasă am făcut un test antigen, mă gândeam că la poarta Cerului tot un test se cere, este testul prin care se detectează dacă prin tine curge sângele curat a lui Hristos, pentru că Pavel ne spunea: să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite și curăţite de un cuget rău și cu trupul spălat cu o apă curată (Evrei 10:22).

Nu-i momentul să mai cauți aici pacea și fericirea. Lațul s-a strâns în jurul grumazului locuitorilor pământului tot mai mult, se va ridica tot mai mult bucuria de pe pământ, vom vedea bogații lumii tot mai deprimați si lipsiți de sens, vom vedea săracii lumii căutându-L tot mai mult pe Hristos, singura nădejde. Nu se va mai găsi bucurie pe pământ decât prin Hristos, în rest nu vei mai vedea fericire la tot pasul, nici plăceri care să ii facă pe oameni să uite de Dumnezeu și de puritate. Se vor întreba oamenii unde le-a zburat fericirea lor, însă și acesta va fi un semn și o ultimă chemare la Cer. Doar cuvintele lui Hristos vor mai aduce bucurie după cum a spus: “V‑am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină (Ioan 15:11).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Femeia care în urma unei vrăji simțea că arde…

Eram la Paris, tocmai terminasem de predicat când a venit la mine o femeie răvășită tare, în ochii ei se citea groaza, părul îi era vâlvoi, vocea îi era obosită, dar cu toate acestea vorbea cu o disperare în glas, pe ea avea niște haine pe care le aruncase ca și când nu-i mai păsa de nimic din viața asta. Mi-a spus că în urma unei vizite la o vrăjitoare a intrat un foc în ea de efectiv simțea că ia foc și intră îmbrăcată în duș sub apă rece pentru că altă soluție nu găsea. Doctorii n-aveau ce să-i facă, unii preoții o dădeau afară când o vedeau sau o ocoleau, evitau să discute cu ea, la fel și unii pastori. Povestea ei părea desprinsă din filmele de groază. Te cuprindea efectiv un fior rece când femeia aceasta îți povestea ce i se întâmplă.

Deși am simțit și eu intimidarea diavolească de peste ea, totuși am cerut curaj de la Duhul Sfânt și acolo în Biserica, mi-am pus mâna pe capul ei și am rost o rugăciune de eliberare, am simțit efectiv cum Hristos e acolo și se atinge de ea, am simțit cum Duhul Sfânt mustră toată acea încărcătură demonică de peste această femeie. Am simțit cum Hristos e mai puternic decât orice drac care o chinuie pe această femeie cum n-am mai auzit în viața mea.

Am plecat din acea Biserică și timp de cinci ani n-am mai știut nimic de această femeie, însă am avut credință că Hristos a lucrat. Ieri am reîntâlnit-o în Paris, a venit la slujba la care am predicat. Era în primele rânduri, n-am recunoscut-o pentru că era cu totul altă femeie, una plină de pace, zâmbitoare mereu, plină de energie si gata sa-i încurajeze si pe alții. La sfârșit mi-a spus: “Toni, vreau să vorbesc cu tine!” Așa a început sa-mi povestească faptul că atunci când ne-am rugat, din Iadul în care era a simțit pentru prima dată Raiul, a zis că efectiv o pace a cuprins-o, pace care i-a dat speranță că există Cineva care o poate ajuta, iar Acela este Hristos. Din acel moment a început procesul eliberării ei, iar azi e o femeie eliberată, plină de pace și care proclamă în gura mare că Isus are putere asupra oricărui demon, asupra oricărei vrăji, asupra oricărei temnițe în care Diavolul și păcatul ne pot arunca! De n-ar fi fost Hristos era fie moartă, fie sedată și legată printr-un spital de psihiatrie, dar azi e liberă și o mărturie atât de puternică.

“Iată că v-am dat putere să călcaţi peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma.” Luca 10:19

Cu prețuire,
Toni Berbece