Primul pas este să îndrăznești să te rogi lui Hristos, chiar dacă toată viața ai fost străin de El, chiar dacă toată viața n-ai făcut nicio rugăciune sau doar din interes, însă mereu ai dezamăgit, totuși ai încredere că Hristos nu dorește moartea veșnică a celui păcătos, ci vrea salvarea lui din Iad. Îndrăznește să-L chemi si vei simți în mod inexplicabil că e chiar lângă tine.

Al doilea pas este să îți mărturisești toate păcatele pe care le știi și să-i ceri lui Hristos să le ierte pe toate, cele știute si neștiute, și să te curățească și pe tine prin sângele Lui, care a curs pe Cruce. Ai acest drept, de a cere iertarea păcatelor, indiferent cât de mari si multe au fost. Hristos ne-a lăsat o pildă în care și cei veniți în ultima clipă au primit rasplata vieții veșnice. Deci, nu sta împietrit pentru că Apostolul Ioan ne-a spus: “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

Al treilea lucru este să ai încredere în voia Lui. Dacă mai are zile pentru tine cere-I să ți le dea pe toate și să nu îți fure boala niciuna, dar cere-I și să le trăiești pe toate pentru neprihănire, pentru Hristos. Dacă Dumnezeu vrea să te ia acasă și firul vieții tale a ajuns la final spune și tu ca Hristos: “În mâinile tale Tată îmi încredințez sufletul!” Vei simți atunci că moartea nu-i un coșmar și o necunoscută, ci o trecere dinspre lacrimi și durere spre locul unde lacrimi nu-s.

Nu uita că Hristos luptă pentru sufletul tău chiar acum ,pentru a-l smulge din ghearele mincinosului care te face să crezi că dincolo nu-i nimic, când dincolo îl așteaptă Iadul care a fost pregătit pentru el, pentru demonii răutății si pentru toți cei ce lucrează nelegiuirea. Hristos te iubește si te vrea o vesnicie cu El, îndrăznește! Te las cu Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece

N-am auzit o rugăciune la toate emisiunile de “salvare” a națiunii, deși ieri au murit conform cifrelor date de ei 547 de oameni. N-am auzit nici “Tatăl nostru”, n-am auzit nici un simplu “Doamne ajută!”, n-am auzit să se facă vreo referire la Dumnezeu, care ne poate ajuta, deși am stat ieri cu urechile la radio si cu ochii in televizor cel puțin un ceas. Dar drăcuieli, ură și nimicuri am auzit cu nemiluita. Oare am rămas doar noi, fără credință? Oare țara aceasta 98% creștină a uitat să se roage?

N-am auzit un preot sau pastor invitat la vreo emisiune ca să ne vorbească despre smerenie, pocăință și cum trebuie să ne pregătim în fața morții, n-am auzit sa fie chemat vreun preot/pastor ca să ridice moralul oamenilor, să le dea o speranță si o mângâiere, deși au murit ieri 574 de oameni, iar o jurnalistă ne anunța sec că vor mai muri vreo 10.000 mii în următoarele zile. Ei știu si câți mor, au devenit experți în apariția “valurilor”, în estimarea îmbolnăvirilor și chiar a morților, dar nu i-am auzit să devină experți în chemarea oamenilor la Dumnezeu. Oare această bătălie cu moartea este pur materială, pur trupească? Oare n-avem si Creator care se poate implica, oare n-avem si veșnicie în care să ne ducem?

N-am auzit politicieni care să trimită spre Dumnezeul care poate, n-am auzit pe nimeni de acolo de sus să lase pentru o vreme cearta pe scaune, să lase deoparte ședințele acelea uneori inutile și să facă cu toții o rugăciune, PSD, PNL, AUR și cu USR să lase capetele jos și să-i ceară Stăpânului vieții ajutor și inspirație, putere și înțelepciune de a salva acest popor, care e zdrobit între virus și facturi. Conform lor, dacă nu te omoară virusul, pentru care ei nu prea au soluții, medicamentele necesare fiind “de poftă”, prin spitale, te “omoară” îngrijorarea facturilor, care vor veni de 4 ori mai mari. Prețul la energie e de 4 ori mai mare decât în Germania.

Așadar, este vremea să strigăm spre Dumnezeu că ei n-au de gând și nici soluții n-au. Dacă nici acum nu realizați că am rămas doar noi, oamenii simpli, cu Dumnezeu, atunci când realizați? Bănuiesc că ei “fac rost” de anticorpi monoclonali, ei fac rost de tot ce le trebuie, dar noi? Noi Îl avem pe Dumnezeu în fața morții. De la ei nu mai aștept nimic, pentru că în plină criză au propus la guvernare pe cei mai împotrivitori față de legile lui Dumnezeu dintre ei. De la ei nu mai aștept nimic, doar spre Cer mai privesc cu speranță. Doamne ajută!

Cu prețuire,
Toni Berbece

“Se duce” în locul unde Sfinții mijlocesc pentru iertarea păcatelor, acolo unde cei ce trăiesc în neprihănire se adună pentru a cere îndurare peste popor. Se duce aproape de inima celor care au milă și de alții, cerând iertare nu doar pentru ei, ci si pentru cei ce sunt departe de Dumnezeu.

“Se duce” în locul unde Fiul Său a murit pe Cruce, acolo unde s-a auzit strigatul acela care a despicat porțile iadului: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!” De acolo curge îndurarea lui Dumnezeu peste omenire. Dacă lumea mai stă în picioare, dacă ghețarii nu se topesc de tot, munții nu se prăvălesc, Soarele nu cade pe pământ, Luna e la locul ei, este pentru că Hristos le ține pe toate prin Cuvântul Lui pentru a da vreme oamenilor să se căiască.

“Se duce” aproape de inima ta, așteptând acel glas stins: “Tată, iartă-mă si pe mine păcătosul și salvează-mi sufletul, acum când moartea bântuie prin aer, ai milă și de mine!” Practic Dumnezeu nu pleacă nicăieri pentru că este pretutindeni, ci noi plecăm departe de el prin gând, simțire și fapte, plecăm spre moarte, spre chin, spre groază și singurătate, prin valea umbrei morții unde nu-i speranță. Dar când Îl chemi pe Hristos, El transformă acel loc într-un loc plin de izvoare.

Cu prețuire,
Toni Berbece