Skip to main content

Când a mai mințit Satana atât de grosolan

Prima familie mințită grosolan de Diavolul, Înșelătorul, Șarpele cel vechi a fost cea a Edenului. Nici bine nu se “născuse”, nici bine nu deschisese ochii în lumea perfectă care li se dăruise, că a și apărut mincinosul și i-a prostit promițându-le prosperitate. După promisiunea mincinoasă, Eva și-a îngropat fiul iubit, Cain a plecat în lume, mama îndurerată a născut alții cu mari dureri, iar Adam a început procesul de adaptare la spini și transpirație. Cu ce s-au/ne-am ales? Cu durere si cu un Diavol, care ne râde și azi în față, dar nu pentru mult timp că-l așteaptă Iadul pe el si pe cei care încă-l cred.

Sodoma si Gomora, seminția beniamită și mai recent Pompeiul, au fost alte civilizații prostite de Satana. Au crezut că emanciparea înseamnă destrăbălare. Au crezut că să fii cool înseamnă să fii fără frâu, au crezut că a fi Dumnezeu înseamnă a-ți permite orice. Nici Dumnezeu nu-și “permite” să guste stricăciunea, n-are cum, El ne spune că e sfânt, de trei ori sfânt, adică desăvârșit. Iar noi credem că eliminând norme atât de evidente, “eliminând pronume” și “extirpând organe” vom descoperi fericirea.

Suntem mințiți parșivește și azi. Peste Sodoma și Gomora a plouat cu pucioasă, beniamiții au fost aproape exterminați, Pompeiul a fost efectiv carbonizat instantaneu de suflul unui vulcan în erupție, iar lumea de azi se îndreaptă spre cea mai mare judecată văzută vreodată. Apocalipsa e chiar la uși. Nu știm exact cât har mai este, dar suntem ca în vârtejul unei căzi din care apa se scurge pe final, vârtejul a început, totul se va întâmpla pe repede înainte, nu-i drum-napoi dinaintea urgiilor finale și a Judecății. Tu te-ai decis în ce tabără vei fi? A învingătorilor sau a învinșilor? A celor ce trăiesc în neprihănite sau a celor ce trăiesc în păcat? În tabăra lui Hristos sau a Diavolului?

“Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi” (2 Tesalonicieni 2:11-12).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Viata de familie – Nu-i drum-napoi

Când ne-am logodit am fost foarte fericiți, dar după o vreme au început si certurile. După una zdravănă ea si-a scos inelul de logodnă si am crezut că acolo s-a încheiat tot. Însă ne-am împăcat și după scurt timp ne-am căsătorit. Căsătoriți fiind, am învățat că nu ne mai putem juca de-a “ia-ți verigheta și du-te la maică-ta”. Am înțeles că nu-i drum-napoi. Că am pornit pe o cale cu sens unic, iar dacă vreunul se întoarce înapoi se întoarce împotriva lui Dumnezeu în primul rând, iar cu Dumnezeu nu te joci.

Când Gabriela a rămas însărcinată am știut că viețile copiilor noștri nu sunt o alegere a noastră, că nu-i drum-napoi când minunea vieții este plantată într-un pântec sacru de femeie. Niciodată nu ne-a trecut prin cap că am avea dreptul să decidem dacă cei doi copii ai noștri merită sau nu merită să fie aduși pe lume, niciodată n-am pus viețile noastre deasupra vieților lor, ci am știut că pentru ei răspundem înaintea lui Dumnezeu, iar cu Dumnezeu nu te joci.

Când viața ni s-a aglomerat, când banii au început să vină, când lumea părea că ne deschide larg porțile, am știut că nu-i drum-napoi de pe calea credinței. Am știut că binecuvântarea noastră va merge înainte doar dacă mergem cu Dumnezeu de mână prin viața aceasta. N-am acceptat tentația de a ne descurca fără rugăciune, fără principiile Scripturii, fără Biserică și fără mărturisirea credinței prin vorbe si fapte publice. De pe calea credinței nu-i drum-napoi, pentru că pe urmele noastre este cineva care abia așteaptă să ne întoarcem pentru a ne face trofee în vitrina lui de victime distruse. Dar Diavolul ne poate aștepta mult si bine, că noi ne aruncăm ca Pavel spre cununa cerească, spre Hristos, Răsplătirea noastră.

Cu prețuire,
Toni și Gabriela Berbece

Înțelegi tu cu cine ai de a face?

În 2007 un hoț a furat un Porsche de 280.000$ dintr-un show-room, însă pentru că nu avea combustibil i s-a oprit motorul foarte repede. Hoțul a fugit, dar a păstrat cheile, iar apoi s-a întors cu un bidon de benzină la secția de poliție unde mașina a fost dusă și a furat-o a doua oară. Așa este Diavolul, el are o perseverență ieșită din comun, atacă de mai multe ori în același loc, de aceea Hristos însuși a spus: “Vegheați și rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă (Matei 26:41).”

Nu vei face față acestui dușman perseverent dacă n-ai mai deschis Biblia, care este sabia Duhului, de o săptămănă. Ești ca un soldat care e pe front cu arma blocată și total lipsit de apărare. Hristos a scos de fiecare dată arma Cuvântului înaintea Diavolului si i-a spus: “Este scris…” Dacă Biblia pentru tine este obiect străin, la fel este si biruința pe calea credinței. De aceea ești mereu prizonier si te ridiculizează dușmanul, pentru că nu folosești Sabia Cuvântului.

Nu vei face față acestui dușman perseverent dacă nu te-ai rugat azi, nu zic o săptămână că intr-o săptămâna fără rugăciune ești deja mort spiritual și îngropat sub tone de neputințe. Adam si Eva nu s-au rugat o dimineață și au căzut într-o ispită care afectează pământul cu blestem încă de atunci, după mii de ani. Lista e lungă si poate ești si tu pe ea. Hristos înainte de orice s-a rugat. Iar tu te crezi așa de tare că-ți permiți să faci orice fără să te rogi. Oare nu-i aceasta mândrie si arogantă, să crezi că poți să-ți confrunți dușmanul fără o viață de disciplină spirituală?

Așadar, începe ziua citind din Biblie si rugându-te. Restul ca fi doar biruință!

Cu prețuire,
Toni Berbece