Dacă relația ta cu Dumnezeu ar fi precum semnalul de la internet ai intra în panică atunci când n-ai mai simți prezenta Lui minunată, ai intra în panică atunci când păcatul tău distruge semnalul și i-ai cere lui Hristos să repare imediat “rețeaua” prin Sângele Lui, care reface conexiunea. Suntem dispuși să stăm ore la telefon pentru a remedia problemele la internet cu depanatorul, dar pentru stabilirea rețelei cu Dumnezeu cât timp oferim? Isaia ne spune: “ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui și-L împiedică să v-asculte (Isaia 59:2)!” Iar soluția ne este dată prin versetul care spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său (Efeseni 1:7).” Așadar, Depanatorul rețelei noastre de legătură cu Dumnezeu este Hristos.

Dacă relația ta cu Dumnezeu ar fi precum bateria de la telefon, te-ai ocupa ca mereu să fie plină, ai intra în panică când nu te-ai mai rugat sau n-ai mai citit din Biblie o vreme, ar apărea in viața ta mereu avertismente că nu mai ai energie să continui într-un mod plăcut și armonios și că ești în pericol de a te stinge și de a deveni inutil ca un telefon fără baterie. Fără o viața de credință, Biblia ne spune următoarele: “…fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi și au înnebunit… (Romani 1:21-32)”. Fără credința în Dumnezeu ne paște nebunia.

Dacă relația ta cu Dumnezeu ar fi ca al tău cont de socializare nu l-ai lăsa nebăgat în seamă și neconsultat. Petrecem ore în șir pe aceste conturi, dar uneori nu-i acordăm lui Dumnezeu nici 5 minute pe zi pentru a ne consulta cu El. Dacă am inversa timpii și am sta de vorbă cu Dumnezeu și ne-am dedica Domnului cum ne dedicam statului pe conturile noastre virtuale, oare n-am ajunge și noi un Ilie, un Elisei, un Pavel sau un Ioan, Apostolul Iubirii? Oare n-avem vieți sterpe tocmai pentru că investim în sterpiciune și în nimicuri?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Uneori, Dumnezeu nu poate închide gurile leilor din viața noastră pentru că ne-am pus deja capetele în gurile lor. Deja am cedat, deja ne-am predat, iar un semn al predării este lamentarea, văicăreala, îngrijorarea, tulburarea și chiar boala în care ne aruncăm cu brațele deschise prin stresul acumulat.

Dumnezeu nu poate închide gurile leilor din viețile noastre pentru că stăm cu fața spre ei și le lăudăm puterea în loc să le întoarcem spatele ca Daniel și să lăudăm pe Dumnezeu. De atâtea ori spunem că e imposibil să scăpăm de vicii, de atâtea ori lăudăm puterea nemărginită a acestor “lei” care ne rod oasele de vii și nu-i dăm credit lui Dumnezeu, care poate totul. De atâtea ori am întâlnit oameni robiți, care-mi spuneau într-una cât de mari sunt leii din viețile lor și cât de mic e Dumnezeu față de problemele lor, când realitatea este invers.

Dumnezeu va închide gura leilor când vei înțelege că o pote face prin mâinile tale, cum David a alergat leul și i-a rupt gura, la fel poți face și tu prin atitudine, credință și curaj. Până nu înveți să-ți alergi proprii lei, ei te vor alerga pe tine. Ridică-te în Numele lui Isus și spune-le leilor tăi despre Cel care i-a dat putere lui David să le rupă gura și despre Cel care l-a scos pe Daniel viu din groapa unor lei înfometați. Indiferent cât de înfometat este cancerul din tine, boala care te distruge, duhul care te chinuie, ai un Dumnezeu care spune “Nu” oricărui leu.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când Lot n-a mai deschis gura să-L mărturisească pe Dumnezeu familiei lui, a deschis gura spre alcool și a ajuns de râsul națiunilor prin incestul cu fiicele lui. Mulți n-au guri să laude pe Dumnezeu, dar au guri pentru alcool, pentru înjurături, pentru blesteme și alte urâciuni prin care-și strică mintea și viața.

Trebuia să facem o casă unei familii cu mulți copii, tocmai când să ne apucăm de treabă, capul familie s-a îmbătat și și-a necinstit un copil. Azi copiii sunt în plasament, iar el e judecat de autorități și riscă pușcăria. Regretă ce a făcut, dar e prea târziu. Mulți sunt dați de rușine ca Lot din cauza beției, n-am văzut ca alcoolul să aducă cinste cuiva, ci doar rușine și păcat, chiar și moarte. Pușcăriile sunt pline de oameni care au pierdut controlul vieții din cauza viciilor.

Când David n-a mai deschis fereastra rugăciunii a deschis fereastra curviei spre Bat Șeba, la fel a făcut și Samson, când n-a mai deschis ușa Duhului Sfânt, care trebuia să vină peste el pentru a-i da curaj să lupte cu filistenii, i-a deschis ușa Dalilei, care l-a trădat dușmanilor. Interesant este că pe internet tot “ferestre” deschidem și dacă nu deschidem ca Daniel fereastra spre Ierusalimul Ceresc pentru a ne ruga și lăuda pe Dumnezeu de cel puțin trei ori pe zi, deschidem “ferestrele” internetului spre nimicuri, lăudăroșia lumii sau chiar spre pornografie.

Ai mereu două alternative, Hristos sau Diavolul, înger sau demon, neprihănire sau păcat, binecuvântare sau blestem, viața sau moartea, Rai sau Iad. Niciodată nu mergem pe linia de mijloc, ci mereu suntem ori ai lui Dumnezeu ori ai Satanei. Tu al cui ești?

Cu prețuire,
Toni Berbece