În spatele unui părinte care se roagă este un copil sănătos, care înțelege că drogurile nu-i fac rău doar lui, ci și celor din jur. Rugăciunea părintelui este lumina copilului. În timpul meu de rugăciune, în timp ce copiii erau în camera lor am auzit vocea Duhului Sfânt în mintea mea care a sunat așa: “Dacă te rogi cu copiii tai când sunt mici, nu vei suferi pentru ei când vor fi mari!” Am fugit la copiii mei si i-am luat la rugăciune cu mine, de atunci nu prea ratez o zi fără rugăciune cu ei.

În spatele unui părinte care se roagă este un copil sănătos, care înțelege că păcatul alcoolismului este boală care macină trupul si mintea. Imediat după ce acel tânăr drogat a ucis doi tineri nevinovați (bazându-se pe influența si banii părinților), un altul a ucis trei. Într-o săptămâna cinci sicrie au îndoliat țara. Acești tineri nevinovați au fost aduși jertfe drogurilor si beției. Hristos ne-a spus că Diavolul este un hoț si un ucigaș. Dar cum fură si ucide el? Nu l-am văzut pe Diavolul conducând, dar l-am văzut în tineri distruși de droguri si alcool, care au intrat “parca” intenționat în grămezi de tineri. Diavolul nu are trup, dar îl poate folosi pe al tău dacă i-l dai prin păcate si vicii. El are nevoie de trupul tău, oare i-l dai?

În spatele unui părinte care se roagă este un copil sănătos, care înțelege valoarea veșnică a sufletului sau si nu îl vinde pe mizeriile acestei lumi. Am văzut tineri care își vând trupurile pe internet crezând ca banii sunt totul. Rugăciunea deschide ochii spirituali, pentru a înțelege că trupul nu e ghenă de gunoi, pentru că în el e suflarea gurii lui Dumnezeu. Nu poți pune intr-o cutie de valori chiștoace de țigări sau peturi de alcool. Cine are lumina in suflet nu-si distruge trupul prin patimi stricate si alte păcate. Așadar, ce le lipsesc copiilor noștri? Părinți care să se roage si sa fie modele creștinești pentru ei.

“Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:19-20).”

Cu prețuire,
Toni Berbece

Suntem sătui de scârbă cu care suntem tratați in spitale. Propun o lege dată pe conduita asistentelor si a medicilor, cumva să fie taxată această scârbă cu care suntem primiți la urgențe, cu care suntem tratați ca cele mai abjecte ființe de cum se intră până când se iese pe poarta spitalului. Nu generalizez, însă mă înfior câți oameni îmi scriu personal despre scârba cu care sunt sau au fost tratați în spitale. De curând am fost umilit într-un spital când am plecat sa mi se extragă o căpușa din zona inghinală, fiind speriat ca pot lua boala Lyme.

Când am spus la poartă că am căpușa prinsă între picioare si că nu pot merge de frica sa nu rămână capul de căpușa în picior si sa ma infectez, mi-am dat seama ca singura “limba” pe care o înțelege portarul este cea a banului, pana la urma l-am înduplecat si fără. Apoi când am intrat în camera de garda doamna asistentă mi-a zis să mă apropii că nu aude ce zic, timp în care alta a început efectiv să urle la mine să ies afară. Am rămas stupefiat, una mi-a zis să intru, alta m-a dat afara în urlete care m-au înfiorat. Am ieșit din acel spital fugind la privat, unde măcar dai un ban dar ești tratat omenește.

Oare nu raspunde nimeni pentru scârbă asta cu care suntem tratați de către unele cadre medicale, oare nu exista un cod de conduită a cadrelor medicale după care sa fie calificate sau descalificate? Înțeleg ca sunt pacienți recalcitranți, dar pentru aceștia exista poliție si paza spitalului, însă nu toți suntem brute care trebuie tratate cu silă si dezgust. De ce încep urletele cadrelor medicale imediat cum intri in spital? De unde atitudinea asta? Cu toții avem meserii chiar mai stresante de atât, însă nu cred că se justifica scârba si indiferenta din sistemul medical.

Alexandra, mămica ucisă de indiferenta medicilor, este o dovada de lipsa crasă de empatie. Mesajele ei disperate au lovit in niște inimi de piatră, de aceea propun ca fiecare cadru medical sa treacă anual acest test de empatie si de bună conduita cu pacienții. De ce nu se pune un sistem de recenzie conectat direct la instituții superioare, recenzii cu privire la fiecare asistenta, medic sau spital. Dacă acele recenzii sunt sub medie an de an trebuie luate măsuri, altfel în unele instituții scârbă va domni pe veci.

Ultima știre este că un medic a țipat la oamenii care au făcut protest în fața spitalului unde a murit Alexandra spunându-le: “Țipați ca animalele!” Dați un Share, poate citește cineva si face un proiect de lege din această idee. Voi lupta pentru asta!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nici eu nu am aer când citesc mesajele Alexandrei trimise către doi medici în care spune ca nu mai poate de durere, si imploră să o ajute cineva cu ceva urgent. Nici eu nu am aer când citesc că în șapte ore nu s-a ocupat nimeni de ea, nu apare pe fișa de lucru niciunui medic din acel spital din Botoșani. A murit chinuita de durere, iar azi chinul continuă în inima familiei si a prietenilor. Unde este empatia medicilor din acest popor si ce se întâmplă cu sistemul medical din România? Pun întrebarea aceasta după ce în fața unui spital din Urziceni a născut o tânăra mămica chiar pe trotuar?

Nici eu nu am aer când ma gândesc că acel “băiat de bani gata” de 19 ani a fost oprit de polițiști cu 55 de minute înainte de a ucide doi tineri minunați, însă a fost lăsat să plece pentru că “relații”, pentru ca “pile” pentru că “bani si influență”, pentru că in cele din urmă “corupție”. Încă ne e frică că ne da sefu’ afară după un telefon “suspect” sau că ne bate cine știe cine la ușă. Nici eu nu am aer când mă gândesc că festivalurile la care le facem reclama ca si națiune, care apar pe etichete si bannere începând de la bănci până la medicamente, sunt de fapt fabrici de astfel de specimene drogate si gata să ia vieți, spunând mai apoi că au lovit cu mașina niște “vrăbii”.

Nici eu nu am aer când săptămânile trecute o tânără de 18 ani își căra prietena moarta în bagaj prin tot orașul, lăsând-o în cele din urma într-un parc, nici eu nu am aer când mă gândesc că un tânăr de 19 ani “a drogat si violat” o tânăra eminentă. Nici eu nu am aer când mă gândesc că nu de mult tara a fost pusă pe jar de unul care înjura de mama focului in cel mai scârbos mod posibil la un microfon, pe scena unui festival susținut chiar de Primarie, iar mii de tineri știau versurile drăcești pe de rost. Nici eu nu am aer în societatea asta atât de înstrăinată de Dumnezeu, care se închină la depravare sexuală si la plăceri distructive. Sincretismul religios fals își spune cuvântul. Cu o mâna facem cruce si cu alta băgăm în noi cu nesaț toate stricăciunile, cu aceeași limbă ne declaram creștini, dar aducem ode dracilor si stricăciunii.

Va aștept pe 7 Octombrie în Piața Victoriei de la ora 16:00 să ne apărăm valorile creștinești, familiile, copii si națiunea de acest tăvălug de distrugere. Dacă nu ne întoarcem la Dumnezeu vom continua sa plângem copii morți si distruși de păcat, nu cu zecile, ci cu zecile de mii. Domnul sa se îndure de națiunea Română!

Cu prețuire,
Toni Berbece