Iubirea care rămâne este acea iubire care taie un măr, iar, fără să ezite, partea mai bună o dă iubitei/iubitului, iubirea care rezistă este iubirea care nu alege partea mai bună, ci întotdeauna o oferă până când moartea va despărți aici și va uni dincolo.

Iubirea care rămâne este iubirea aceea care mai întâi oferă cafeaua de dimineață persoanei iubite si apoi și-o bea pe a lui/ei. Iubirea care rămâne mai întâi face pentru celălat/cealaltă, niciodată ordinea nu se schimbă. Iubirea se pune pe locul doi, pentru că cine iubește slujește.

Iubirea care rămâne, atunci când se roagă, pomenește mai întâi persoana iubită și cauzele ei, cere sănătate, binecuvântare și viață lungă peste persoana iubită și apoi își aduce aminte de cauzele personale. Iubirea care nu moare niciodată este o iubire mijlocitoare, care stă “atârnată” de Cer pentru binele persoanei iubite.

Iubirea care rămâne este iubirea care vine din Dumnezeu și nu este egoistă, mânioasă, urlătoare precum cascada și nici indiferentă și rece ca o mână uită în somn sub corp și care parcă nu mai e parte din tine, deși e acolo. Iubirea care rămâne e fierbinte până la capăt, pentru că focul Domnului nu se stinge niciodată.

Iubește din Dumnezeu si vei găsi fericirea!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Eram într-un mall pentru a servi masa, iar după ce am terminat de mâncat am scos Biblia si am început să citesc. De mine s-a apropiat sfios un băiat de vreo 14 ani care m-a întrebat dacă acea carte le care o citesc este Biblia. I-am zis că da, după care m-a întrebat: “Dacă tot citiți din Biblie, vă rugați vă rog și pentru tata, că a intrat în pușcărie din cauza că s-a însoțiți cu un alt domn care a furat bani?” I-am zis că mă voi ruga cu siguranță ca tatăl lui să se întoarcă cât mai curând în sânul familiei. I-am strâns mâna și l-am încurajat că va fi bine, i-am spus unde poate găsi Biserica pe care o păstoresc si că-i aștept cu mare drag să ne rugăm împreună.

Când m-am uitat înapoi să văd cu cine mai era i-am văzut mama si frații, ea mi-a zâmbit si mi-a făcut cu mâna. Au simțit că parcă au pus o vorbă bună acolo sus la Dumnezeu, erau plini de speranță și de încredere că va fi bine. Stăteam si mă gândeam apoi câți oameni disperați sunt de fapt în lumea aceasta, oameni care așteaptă să se agațe de ceva, de un om care citește din Biblie și care are “relații” sus printr-o viață sfântă și o credință mai mare primită în dar pentru a-i ajuta si pe alții.

Stăteam acolo și mă gândeam că uneori trebui doar să deschidem Biblia printre oameni ca aceștia să ne ceară ajutorul. Afară e o lume plină de probleme, o lume distrusă prin păcat de Diavol, iar deschiderea Bibliei aduce speranță, aduce viață și putere în rugăciune. Deschizi tu Biblia printre oameni? Ești tu o Evanghelie vie în Hristos? Ești tu o încurajare pentru cei disperați? Ești dispus să te rogi si să aduci o lumină în întuneric? Creștine, ieși din carapacea ta, ieși din “Biserică” și fii Biserică printre oameni.

Apostolul Pavel le spunea sfinților de atunci si implicit celor de azi: “Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toţi oamenii.” (2 Corinteni 3:2). Fiți scrisoare de dragoste a lui Hristos pentru lumea aceasta, iar dragostea este cea care smulge din păcate, din vicii, din necredință si din Iad. Alți reprezentați ai Cerului și a lui Dumnezeu pe pământ înafară de noi, copiii Lui, nu mai sunt.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Evreii trăiau într-un stat care a dat o lege ca toți băieții care li se nasc lor să fie uciși, aruncați în Nil la crocodili (ca un avort în care nu tu omori copilul, ci cleștii doctorului, precum colții de crocodil). Dar ne spune Biblia că unei femei, pe nume Iochebed, nu i-a fost frică de legile demonice care îi condamna copilul, ci l-a păstrat în ciuda amenințărilor, iar Biblia ne zice că părinții lui Moise “nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului”. (Evrei 11:23).

Azi trăim vremuri în care părinții, profesorii și chiar preoții/pastorii vor fi forțați să-și arunce copiii în colții unor “crocodili” care le vor schilodi mințile și chiar trupurile. Chiar cu aprobarea “statului” se vrea ca ai noștri copii să fie învățați lucruri împotriva cugetului, împotriva Scripturii și împotriva bunului simț. Se urmărește scoaterea lui Dumnezeu din noi cu orice preț, scoaterea normalității din societate.

Dar toți cei care ne vânează copiii vor plăti cum egiptenii au plătit cu vârf si îndesat pentru fiecare copil ucis. Să nu credeți că Dumnezeu va sta cu mâinile în sân în timp ce voi împrăștiați pe tot globul otrava păcatului. Unul dintre cei mai înțelepți oameni, fariseul Gamaliel, și-a avertizat conaționalii spunându-le: „Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.” (Fapte 5:39).

Europa a fost deja avertizată, ce mai vreți? Ce dovezi mai mari că suntem atât de mici înaintea unui Dumnezeu, care nu poate suferi păcatele noastre ajunse la culme?

Dragi părinți, profesori, pastori și preoți, nu vă lăsați înspăimântați de “legile” lor, ci de legea sfântă a lui Dumnezeu, care va dăinui în veșnicii, unde cei care azi doresc spurcarea noastră vor fi chinuiți pentru totdeauna.

Cu prețuire,
Toni Berbece