Skip to main content

“Minunea” cu numărul de la mașină…

Dumnezeu ne-a ajutat anul trecut să mai cumpărăm o dubă pentru Misiunea Profides, dubă cu care am făcut deja multe mii de km prin satele și orașele României, pe la mii de persoane care au strigat după ajutor în cămăruța lor de rugăciune. La foarte mulți la care am ajuns am auzit vorbele: “Aseară m-am rugat Domnului plângând că nu aveam de mâncare pentru copii (sau lemne sau pamperși și lapte pentru)….” Lucrurile acestea ne-au emoționat cel mai tare, să știm că suntem trimiși ca niște curieri ai lui Dumnezeu, ca Ilie la văduva din Sarepta.

Dar care e treaba cu numărul de la mașină? Când am fost la Poliție să aleg numărul dubei am vrut neaparat Pro de la Profides, mai era disponibil și nr 229 pe lângă literele Pro. Intr-una dintre misiuni, un voluntar de-al nostru a căutat în Biblie trimiterea Proverbe 22:9 (2:29 nu exista) când a citit versetul a rămas șocat, iată ce scrie acolo: “Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.”

Mi s-au umezit ochii știind că până și numerele de la mașină pot vorbi despre faptele noastre. Dumnezeu știe fiecare leu pe care-l cheltuim, știe fiecare minut pe care-l folosim, știe orice suspin pentru ce-l dăm, de aceea le-a și zis unora din Biserică care au venit cu pretenții de “mântuiți” în ziua Judecății: “Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! Căci, am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat”.

Ai grijă cum îți folosești viața, nu fii egoist pentru că păcat poate fi și sa-ți mănânci singur pâinea…

Cu prețuire,
Toni Berbece

Controverse/lămuriri despre botez…

In urma miilor de comentarii strânse la postarea despre botezul Biblic au ieșit la iveală niște “frici” ale poporului român cu privire la nebotezarea copiilor, frici și gândiri nebiblice. Aș vrea să vin în sprijinul celor care au acordat ore întregi citirii comentariilor de tot felul cu un articol bine documentat din Scripturi despre botezul dorit de Hristos. Am văzut că exista interes și sunt oameni care chiar vor să afle adevărul.

  1. Ce se întâmplă dacă copilul nebotezat moare înainte ca să apuce să facă la maturitate acestă alegere? Copilul care moare înainte de a-și trăi viața nu ajunge automat în Iad din cauza păcatelor strămoșești. E adevărat că ne naștem cu o fire predispusă spre păcat, care oricând ar alege păcatul, dar un copil care nu are discernământ nu poate fi vinovat de păcate nesăvârșite, pentru că Dumnezeu nu-i nedrept să trimită automat în Iad un copil avortat sau mort înainte de a-și face propriile alegeri în viață. Din contră, Biblia ne spune că copiii au parte de o protecție, Hristos ne-a zis că ei se nasc cu un înger păzitor, care vede pururea fața Tatălui, acesta fiind un avertisment că orice rău făcut unui copil ajunge prezentat înaintea lui Dumnezeu (Matei 18:10).
  2. Ce facem cu copiii dacă nu-i mai botezăm? Copiii nu trebuie botezați, ci binecuvântați. Dumnezeu îi dă poruncă lui Moise în Numeri 6:22-27 ca preoții să pună protecția, îndurarea și pacea din Numele Domnului peste copii, poruncă pe care Hristos o reconfirmă în Luca 18:16-17, când spune: “Lăsați copiii să vină la mine…”, El doar binecuvântându-i și nu botezându-i. Așadar, preoții/pastorii ar trebui să binecuvânteze copiii, iar acești copii, care au Numele lui Dumnezeu peste ei, sunt în perfectă siguranță până când cu propriul discernământ vor alege singuri actul botezului. Cere-i preotului să-ți binecuvânteze copilul, iar copilul va decide ca adult ce va face in vederea credinței (preoții botează și adulți dacă nu știai și o fac cu drag mai ales asupra celor de vin din “alte religii”). Dacă vă refuză, sunt mii de Biserici care acceptă să vă binecuvânteze copiii (Biserica Profides o face).
  3. De ce trebuie botezul la vârsta la care ai discernământ și poți alege singur să faci acest legământ? Ioan Botezătorul nu a botezat niciun copil, de ce? Biblia ne spune că botezul este precedat de mărturisirea păcatelor (semn că al tău cuget a fost trezit de Duhul Sfânt) și de fapte vrednice de pocăința, atât înainte de botez cât și după, toată viața de altfel. Isus și Ucenicii nu au botezat nici ei vreun copil, iar când in cartea Fapte ni se spune că Petru a botezat “casa” lui Corneliu, el i-a botezat doar pe acei oameni peste care a coborât Botezul Duhului Sfânt, un bebeluș nu avea cum să fie botezat cu Duh Sfânt. La evrei, greci, romani, erau numărați doar adulții in chestiuni importante, la evrei chiar doar bărbații (vezi miracolul înmulțirii pâinilor pentru 5000 de bărbați afara de femei și copii), deci copiii nu sunt incluși în sintagma “casa lui Corneliu”. Când Petru si ucenicii au botezat 3000 de persoane, după prima lui Predica de la înălțarea lui Hristos, i-au botezat doar pe cei care plini de discernământ au întrebat: “Fraților, ce să facem?” (Fapte 2:37-38). Așadar, botezul este o alegere personală în toată Scriptură, în niciun caz nu e ceva făcut inconștient, cum niciun credit la bancă nu-l poți lua inconștient fiind sau nașii să-l facă în numele tău fără voia ta.

Urmează partea a doua cu importanța spirituală a botezului!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Strigă cât e “proaspăt” necazul…

Am citit ceva șocant în Biblie, un tată căruia îi murise fiica a venit la Isus și i-a zis: “Fiica mea tocmai a murit, dar vino de pune-ți mâinile peste ea și va trăi… (Matei 9:18).” Acest tată nu s-a dat bătut nici când moartea îi răcea corpul fetiței lui, a strigat la Isus cu credință, a îndrăznit și a câștigat. Oare câți spun astăzi: “Dacă aș fi avut și eu credință, dacă aș fi îndrăznit și eu, dacă aș fi strigat și eu când ar fi trebuit, dacă aș fi crezut în puterea lui Hristos mai devreme…”

Mulți vă luptați cu neputințe, cu boli, cu depresii, cu tot felul de situații nedorite pentru că nu îndrăzniți și nu spuneți ca acel lepros: “Doamne, dacă vrei, poți să mă curătești!” Știți ce a răspuns Isus? A zis simplu: “Da, vreau, fii curățit!” Cred că Hristos așteaptă o mare credință de la noi. El este de găsit și astăzi, El încă primește rugăciuni, El încă apreciază credința. Mă rog să spună și despre tine: “Așa credință mare n-am găsit în toată România!”

Te provoc să accesezi prin credință vindecarea și binecuvântările din Hristos, iar orice rugăciune să o parafezi cu: “Voia ta să se facă Doamne!” Și să aștepți în tăcere și răbdare ajutorul Domnului.

Cu prețuire,
Toni Berbece