Acum câțiva ani priveam șocat materiale, fie video, fie foto, despre cum copiii din occident erau/sunt “obișnuiți” cu materiale sexuale explicite, pornografice chiar. Vedeam dansuri lascive ale unor adulți, care mimau actul sexual în fața copiilor de grădiniță, pe motiv că li se explică cum au apărut ei pe lume și pentru a demonta ideea “ați fost aduși de barză”. Eram de asemenea scârbit de poze cu organele sexuale desenate explicit și plimbate înaintea copiilor începând chiar din grădiniță, tot pe motiv că sunt obișnuiți cu “realitatea”.

Stimați politicieni, doriți ca și România să intre în rând cu aceste țări, care își expun copiii unei agresiuni sexuale mai întâi la nivel psihic și apoi chiar mai departe? Adică nu e suficient că ai noștri copiii sunt hipersexualizați prin media de azi, cu care ne luptăm cât de mult putem ca să nu ne spurce copiii? Soluția nu este o explicare a actului sexual încă de la grădiniță, ci soluția este o educare în spiritul înfrânării creștinești până la vârsta maturității. Educația sexuală pe care doriți să o impuneți nu este gândită spre a ne proteja copiii, ci spre a-i alinia neo-marxismului distrugător. Voi, politicienii, în frunte cu domnul președinte, nu uitați că ultima Curte de Apel, ultima Curte Constituțională, ultimul vot se va da înaintea lui Dumnezeu. Cu o Judecată suntem toți datori, cum votăm și alegem aici pe pământ, așa vom fi răsplătiți dincolo.

Deschideți ochii, pentru că în spatele acestei legi nu este un bine pentru copiii noștri, ci se dorește să li se fure pudismul, puritatea de copil, să li se stârnească poftele și să li se inoculeze idei greșite despre familie și despre binecuvântarea actului sexual din cadrul familiei lăsate de Dumnezeu. Fac apel la toți politicienii, nu vă pătați mâinile cu un vot care ne va distruge moral și fizic copiii, ci lăsați-vă treziți în conștiințele voastre și votați cu credința în Dumnezeu și nu pentru dumnezeul destrăbălat al veacului acestuia.

Iar vouă, dragi români, vă spun apăsat să postiți și să vă rugați pentru viitorul națiunii și al copiilor noștri. Avem datoria de a le lăsa ca moștenire o Românie curată, nu în rând cu ateismul și neo-marxismul lumii. Noi suntem români, noi suntem creștini, noi suntem pe veci aici stăpâni!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Dragilor, acum două nopți am avut un vis foarte puternic, părea atât de real cum n-am mai avut niciodată. Se făcea că eram la parterul unui bloc și mă pregăteam să iau liftul, când deodată a început un cutremur foarte puternic. Efectiv blocul se mișcă cu mine. Am vrut sa fug afara, dar era mai periculos decât înăuntru, pentru că de pe bloc cădeau bucăți mari de tencuială. Am rămas blocat undeva în scară și mă rugam puternic să se termine cutremurul.

Cred că Dumnezeu ne cheamă să mijlocim pentru țara noastră, ca să fim scutiți de un cutremur de pământ cu multe victime și multe daune materiale. Atât ne-ar mai trebui și am fi în groapă cu totul. N-am vrut să spun nimănui visul, dar efectiv ceva nu-mi dă pace. Simt o presiune mare de a vă chema la mijlocire și pocăință ca Dumnezeu să se îndure. Niciodată rugăciunile de protecție nu au fost un moft, ci o necesitate.

Chiar și experții spun că o dată la un anunți timp țara noastră trece printr-un mare cutremur, eu cred că dacă ne unim suficienți oameni cu credință și iubire de Dumnezeu, El va proteja această minunată bucată de pământ pe care ne-a încredințat-o. Cel care a creat faliile pământului le poate porunci și să stea nemișcate. Ne încredem în El și mijlocim cu post și rugăciune pentru protecția națiunii noastre de boli, calamități, păcate și răutatea omenească.

“Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.” Psalmul 127:1

“Unde erai când am așezat temeliile pământului? Spune, dacă ai pricepere! Cine i‑a hotărât măsurile? Știi? Cine a întins sfoara de măsurat peste el? Pe ce îi sunt așezate temeliile sau cine i‑a pus piatra din capul unghiului…” Iov 38:4-6

Domnul sa ne păzească!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Secretul fericirii este să nu ții necazul, doar un neînțelept îl ține în minte și în inimă când acesta vine. Să nu ținem necaz pe soțiile noastre când au avut un moment de nervozitate, poate că e momentul descărcării stresului, oboselii, frustrării și a tensiunii vieții acesteia, noi bărbații avem și rolul de a absoarbe stările lor rele și de a le arunca în “marea uitării”, cum Hristos face cu păcatele noastre.

Voi soțiilor să nu țineți necaz pe soții voștri și să nu-i țineți cu dinții la gard când vă cer iubire, doar pentru că au fost nătărăi, ghiolbani sau neîndemânatici cu “vasele voastre sensibile”. Așa suntem noi uneori, mai butucănoși în exprimare și comportament, nu-i scuzabil dar și noi învățam tainele sensibile ale ființelor voastre gingașe. Nu vă supărați pe noi și nu țineți necazul în inimile voastre, nu-l exploatați, ci aruncați-l departe cum și Hristos a făcut cu piroanele de pe cruce, El nu le-a ținut amintire pentru a ne șantaja cu ele, au rămas doar găurile care ne vorbesc de iubirea lui, dar piroanele au dispărut.

Să nu țineți necaz când soțul sau soția a dat dovadă de slăbiciune, pentru că Apostolul Pavel ne spune că dragostea nu caută perfecțiunea în alții, ci dragostea, cu răbdare și rugăciune, acoperă greșelile. Iar o greșeală acoperită este ca un foc pe care-l acoperi cu o cârpă pentru a nu mai avea oxigen, se va stinge imediat. Cearta este oxigenul pentru dezbinare, nefericire, divorț și tot răul din familie. Așadar, acoperiți cearta, luați-i necazului oxigenul, nu-l țineți in minte și în inimă. Când diavolul aruncă cu săgeți arzătoare voi faceți-vă că plouă.

Cu prețuire,
Toni Berbece