Zice Biblia că în zilele de pe urmă va fi ca pe vremea lui Noe. Știți cum era pe vremea lui Noe? Pământul era plin de silnicie (violență), iar toate gândurile omului erau îndreptate numai spre rău (Genesa 6:5). Voi ați văzut filmulețul acela (pe care nu-l pot pune pe pagina mea pentru că efectiv nu-l mai pot privi încă o dată), cum un bărbat de 29 de ani dă efectiv de pământ cu un copilaș de 13 ani?

Oameni buni, trăim o vreme atât de stricată încât copiii noștri nu mai sunt în siguranță aproape nicăieri. Acum un weekend băiatul meu cel mare și-a luat o palmă de i s-a înroșit ochiul și i-a fost spartă buza și sus și jos de la un domn de vreo 45 de ani, iar motivul a fost o șicanare infantilă pe pârtie și un om de zăpadă căruia din joacă copiii i-au luat o crenguță, care-i era înfiptă în creștet. Domnul polițist ne-a spus că în 16 ani de meserie n-a văzut așa răutate, să plesnești și să traumatizezi un copil de la o joacă pe pârtie și de la un om de zăpadă. Apoi a adăugat: “Cum ne mai rabdă Dumnezeu?” Aia e, că nu ne va mai rabdă mult, vine “potopul de foc” curând.

Weekendul acesta, tot pe o pârtie de începători băiatul meu se dădea cu placa când un domn care se dădea și el tot pe acolo era să intre în el, apoi l-a făcut prost și i-a dat o palmă pe spate. Când l-am luat la întrebări de ce mi-a agresat copilul a scos telefonul să cheme alți agresori. Slavă Domnului că Dumnezeu a băgat groaza în el și s-a potolit cerându-și scuze de vreo trei ori mai apoi, dar din toată această poveste tristă am înțeles că trăim zilele lui Noe, că trăim împlinirea vorbelor lui Hristos: “Și, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:12). Nu trebuie să-i cauți pe acești oameni violenți, nu trebuie să-i provoci că vin ei la tine. Te întâlnești accidental cu ei.

Păcatul, destrăbălarea sexuală a lumii, pofta nebună, iubirea de bani, mândria omului care își dă ifose de Dumnezeu și care schimbă legile sfinte în dezordine mintală, va transforma lumea intr-un loc imposibil de locuit în armonie. Biserica va spune tot mai des: “Vino, Doamne Isuse!” Iar “bestiilor” care se lasă cuprinse de draci de ură și de violență le spun că soarta lor e pușcăria dacă ating vreun suflet de copilaș sau orice alt om, iar apoi pușcăria veșnică, adică iadul, dacă nu se pocăiesc.

Toni Berbece

Dumnezeu ne-a ajutat anul trecut să mai cumpărăm o dubă pentru Misiunea Profides, dubă cu care am făcut deja multe mii de km prin satele și orașele României, pe la mii de persoane care au strigat după ajutor în cămăruța lor de rugăciune. La foarte mulți la care am ajuns am auzit vorbele: “Aseară m-am rugat Domnului plângând că nu aveam de mâncare pentru copii (sau lemne sau pamperși și lapte pentru)….” Lucrurile acestea ne-au emoționat cel mai tare, să știm că suntem trimiși ca niște curieri ai lui Dumnezeu, ca Ilie la văduva din Sarepta.

Dar care e treaba cu numărul de la mașină? Când am fost la Poliție să aleg numărul dubei am vrut neaparat Pro de la Profides, mai era disponibil și nr 229 pe lângă literele Pro. Intr-una dintre misiuni, un voluntar de-al nostru a căutat în Biblie trimiterea Proverbe 22:9 (2:29 nu exista) când a citit versetul a rămas șocat, iată ce scrie acolo: “Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.”

Mi s-au umezit ochii știind că până și numerele de la mașină pot vorbi despre faptele noastre. Dumnezeu știe fiecare leu pe care-l cheltuim, știe fiecare minut pe care-l folosim, știe orice suspin pentru ce-l dăm, de aceea le-a și zis unora din Biserică care au venit cu pretenții de “mântuiți” în ziua Judecății: “Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! Căci, am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat”.

Ai grijă cum îți folosești viața, nu fii egoist pentru că păcat poate fi și sa-ți mănânci singur pâinea…

Cu prețuire,
Toni Berbece

In urma miilor de comentarii strânse la postarea despre botezul Biblic au ieșit la iveală niște “frici” ale poporului român cu privire la nebotezarea copiilor, frici și gândiri nebiblice. Aș vrea să vin în sprijinul celor care au acordat ore întregi citirii comentariilor de tot felul cu un articol bine documentat din Scripturi despre botezul dorit de Hristos. Am văzut că exista interes și sunt oameni care chiar vor să afle adevărul.

1. Ce se întâmplă dacă copilul nebotezat moare înainte ca să apuce să facă la maturitate acestă alegere? Copilul care moare înainte de a-și trăi viața nu ajunge automat în Iad din cauza păcatelor strămoșești. E adevărat că ne naștem cu o fire predispusă spre păcat, care oricând ar alege păcatul, dar un copil care nu are discernământ nu poate fi vinovat de păcate nesăvârșite, pentru că Dumnezeu nu-i nedrept să trimită automat în Iad un copil avortat sau mort înainte de a-și face propriile alegeri în viață. Din contră, Biblia ne spune că copiii au parte de o protecție, Hristos ne-a zis că ei se nasc cu un înger păzitor, care vede pururea fața Tatălui, acesta fiind un avertisment că orice rău făcut unui copil ajunge prezentat înaintea lui Dumnezeu (Matei 18:10).
2. Ce facem cu copiii dacă nu-i mai botezăm? Copiii nu trebuie botezați, ci binecuvântați. Dumnezeu îi dă poruncă lui Moise în Numeri 6:22-27 ca preoții să pună protecția, îndurarea și pacea din Numele Domnului peste copii, poruncă pe care Hristos o reconfirmă în Luca 18:16-17, când spune: “Lăsați copiii să vină la mine…”, El doar binecuvântându-i și nu botezându-i. Așadar, preoții/pastorii ar trebui să binecuvânteze copiii, iar acești copii, care au Numele lui Dumnezeu peste ei, sunt în perfectă siguranță până când cu propriul discernământ vor alege singuri actul botezului. Cere-i preotului să-ți binecuvânteze copilul, iar copilul va decide ca adult ce va face in vederea credinței (preoții botează și adulți dacă nu știai și o fac cu drag mai ales asupra celor de vin din “alte religii”). Dacă vă refuză, sunt mii de Biserici care acceptă să vă binecuvânteze copiii (Biserica Profides o face).
3. De ce trebuie botezul la vârsta la care ai discernământ și poți alege singur să faci acest legământ? Ioan Botezătorul nu a botezat niciun copil, de ce? Biblia ne spune că botezul este precedat de mărturisirea păcatelor (semn că al tău cuget a fost trezit de Duhul Sfânt) și de fapte vrednice de pocăința, atât înainte de botez cât și după, toată viața de altfel. Isus și Ucenicii nu au botezat nici ei vreun copil, iar când in cartea Fapte ni se spune că Petru a botezat “casa” lui Corneliu, el i-a botezat doar pe acei oameni peste care a coborât Botezul Duhului Sfânt, un bebeluș nu avea cum să fie botezat cu Duh Sfânt. La evrei, greci, romani, erau numărați doar adulții in chestiuni importante, la evrei chiar doar bărbații (vezi miracolul înmulțirii pâinilor pentru 5000 de bărbați afara de femei și copii), deci copiii nu sunt incluși în sintagma “casa lui Corneliu”. Când Petru si ucenicii au botezat 3000 de persoane, după prima lui Predica de la înălțarea lui Hristos, i-au botezat doar pe cei care plini de discernământ au întrebat: “Fraților, ce să facem?” (Fapte 2:37-38). Așadar, botezul este o alegere personală în toată Scriptură, în niciun caz nu e ceva făcut inconștient, cum niciun credit la bancă nu-l poți lua inconștient fiind sau nașii să-l facă în numele tău fără voia ta.

Urmează partea a doua cu importanța spirituală a botezului!
Cu prețuire,
Toni Berbece