În anul 250 d.Hr., Împăratul Roman Decius a declanșat o persecuție generală a creștinilor, iar această persecuție presupunea scoaterea din drepturi și chiar uciderea celor care nu prezentau un “certificat” care era eliberat în momentul în care se ardea tămâie pe un altar păgân. “Planul Diavolului” s-a pus repede în mișcare de romanii servili și gata să-i ucidă pe “încuiații de creștini”. În doar câțiva ani, s-a trecut de la 25.000 de martiri, înregistrați de la moartea și învierea lui Hristos până la acest decret, la 410.000 de martiri până la sfârșitul secolului al III-lea. Voi credeți că acest demon al urii și al morții doarme? E în lume și încă ucide frați de-ai noștri, iar curând va acționa din nou la modul general. Ura lumii va creste odată cu păcatul și va refula asupra sfinților. Dar Hristos e cu noi!

Dacă Hristos nu ar fi pregătit și avertizat Biserica, dacă n-ar fi lăsat Duhul Sfânt peste ea și dacă Apostolul Ioan nu ar fi vorbit în cartea Apocalipsa despre “semnul fiarei” și despre cum Hristos va birui până la urmă orice braț care se va ridica împotriva Bisericii, creștinismul ar fi fost efectiv distrus. Dar prevestirea unor astfel de acțiuni demonice a dus la precauție și la plata chiar cu viața a credinței. “Semnul Fiarei” își va mai face încă o dată apariția, iar acest semn va fi pus( poate chiar implantat) pe frunte sau pe mână și va consemna lepădarea de credința în Hristos și aprobarea tuturor măsurilor demonice ale unui nou Imperiu, ultimul și cel mai fragil, care se va ridica la sfârșitul veacurilor.

Cei ce se vor lepăda de credință vor fi inclusiv “creștinii comozi”, care pentru hrană, case, mașini, călătorii, slujbe și alte beneficii vor fi gata oricând să-L vândă pe Hristos. Semnul fiarei va avea legătură cu închinarea la un sistem, care va veni cu legi tolerante față de păcat, cu scoaterea Scripturii pe față în afara vieții societății (Apocalipsa 13:11-18; Apocalipsa 14:6-12). Principiile morale vor fi scoase rând pe rând, până când noi creștinii ne vom trezi că ținem în case sau la slujbe, Biblia, o carte interzisă, o carte pe față și în întregime împotriva legilor guvernelor.

Acest proces a început, ușor și pe nesimțite, rând pe rând “Bisericile moarte” se supun, rând pe rând “creștinii morți” sau căldicei acceptă să li se ia din drepturi și din norme, până când va rămâne doar Biserica și Mireasa adevărată a lui Hristos, care va fi gata să plătească prețul. Aceasta va spune “Nu” oricărei abateri de la Scriptură, cu orice preț și cu ochii ațintiți spre Ceruri, de unde-i va veni Mirele.

Ești tu parte din Biserica lui Hristos sau te vei supune dumnezeului veacului acestuia, un dumnezeul al compromisului, al destrăbălării și al păcatului de orice fel? Acceptarea semnului fiarei începe cu lepădarea rând pe rând de morală și curăție.

Cu prețuire,
Toni Berbece

În primul rând, nu arunca pe apa sâmbetei tot binele când se întâmplă un rău. Multe familii aruncă la gunoi toate memoriile fericite, tot ce au construit, toate faptele bune, tot romantismul, toate sacrificiile. Cum unul dintre parteneri greșește, adesea celălalt uită tot, își ia jucăriile și pleacă la mama. Nu așa se procedează în familie. Biblia ne spune să acoperim greșelile, nu binecuvântările și părțile bune ale familiei. Dacă unii sărbătoresc 50 de ani de căsnicie este pentru că fiecare dintre ei a rămas de sute de ori să lupte când alții au renunțat imediat.

În al doilea rând, nu vă spălați rufele in public când vă murdăriți in familie. Unii au ajuns să se judece pe internet când au o problemă în familie, să sune la prieteni și să-și “murdărească” partenerul, să se pârască la părinți, care de cele mai multe ori amplifică “scandalul”. Pârâți-vă la Dumnezeu, eventual cereți și altora să mijlocească, dar încetați să vă mai murdăriți în public, ambițiile pot fi mai mari când partenerul află că l-ai terfelit. Lasă întotdeauna loc de bună ziua și loc să te întorci în pace acasă. Când te sui în pat la culcare, patul acela ar trebui să fie ca un aspirator, care absoarbe toate certurile voastre, pentru că Biblia spune ca patul să ne rămână nespurat, iar unii tare mult îl spurcă prin vorbe.

În al treilea rând, nu tăiați frunze la câini că viața-i scurtă. Cele mai multe relații se plafonează pentru că partenerii nu mai fac nimic creativ și recreativ cu familiile lor. Pur și simplu pierd timpul crezând că o relație se duce de la sine, neîntreținută de momente pline de farmec. Telenovele pline de romantism prind la femei pentru că de cele mai multe ori le lipsesc acei bărbați curtenitori, romantici și atenți. De aceea unele femei sunt atât de ușor de “agățat” pentru că bărbații lor dorm cu telecomenzile pe burtă, iar ele sunt ignorate, când Biblia spune: “…fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei (Proverbe 5:18-19)!”

În al patrulea rând, nu vă faceți frate cu Diavolul ca să treceți puntea. Adică nu faceți compromisuri dându-l pe Hristos și familia pentru foloase materiale, nu vă abandonați familiile pentru banii din străinătate, pentru a trece de “situații de criză”. Multe familii se despart pentru un timp apoi de tot pentru bani. Faceți totul împreună. Nu căuta să te arunci în brațele altuia/alteia când partenerul tău a eșuat. Multe persoane cad din lac în puț, adică “rezolvă” o criză de familie prin “preacurvie” și înșelare. Nu rezolvi niciodată o criză printr-un păcat, ci pe genunchi, prin loialitate ca Abigail, care a rămas lângă Nabal până când Dumnezeu a eliberat-o.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Un semn al depărtării de Dumnezeu este când ajungem să fim conduși de oameni fără morală, fără înțelepciune și fără iubire de semeni. Oameni care într-o situație de criză mai rău amplifică, sunt ca stinsul focului cu benzina. Iată cum în Postul Paștelui aprobă o “expoziție scârboasă” într-o instituție reprezentativă pentru țara noastră. Sub conducerea lor nu ne va fi bine, aceștia sunt ca niște biciuitori ai lui Faraon în fruntea unei hoarde de robi. Nicolae Steinhardt spunea că fără Dumnezeu ne trezim că “năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, “derbedeii”. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere.”

Fără Dumnezeu nu ne va fi bine, nu vom găsi în neamul acesta nici măcar un singur om curat și înțelept, pentru că înțelepciunea vine doar de la Dumnezeu ca un dar, iar când tu închizi prin păcat robineții harului lui Dumnezeu, închizi și robinetul înțelepciunii. De aceea să ne smerim pentru ca Dumnezeu să ne trimită “judecători înțelepți, drepți și curajoși”, cum făcea cu poporul evreu. Când aceștia se smereau, El îi scotea de sub robia bolii, a păcatului, a oamenilor sau a propriei prostii. Tot Steinhardt spunea că prostia a făcut mai mult rău decât răutatea, e suficient să fim proști că rău ne facem singuri.

Apostolul Iacov ne spune că doar înțelepciunea lui Dumnezeu este bună: “Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către cei ce fac pace (Iacov 3:17-18).” Primul rod al înțelepciunii este curăția, unde vedeți destrăbălare să nu vă așteptați la înțelepciune.

Fără Dumnezeu nu-i înțelepciune, deci n-o mai căutați și n-o mai sperați de la oamenii care-L neagă și mânie prin expoziții/legi spurcate, aceștia se vor strădui să te mintă că “nebunia” lor este bună. Dacă voi vreti sa fiți stricați la minte și la suflet, puneți în sufrageriile voastre tablourile rușinii, nu în instituțiile țării noastre! Pocăiți-vă că vă paște iadul!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece