Skip to main content

Da, tu…

Da, tu trebuie să ceri ca păcatele tale să fie iertate. Nimeni nu ți le iartă din oficiu. Nu există așa ceva în credința creștină. Unii cred că dacă s-au născut în România au din oficiu păcatele iertate că se fac multe Biserici pe la noi. Nimic mai fals! Fiecare trebuie să ceară iertarea păcatelor, să nu le mai facă și astfel, prin Hristos, numele fiecăruia este scris în Cartea Vieții („Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n’a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” – Apocalipsa 20:14-15)

Da, tu trebuie să te rogi și să ceri cu gura ta ce ai nevoie, de multe ori ne supărăm că nu avem și că nu primim, dar cum Dumnezeu a lăsat plânsul la copii, pentru a le cere părinților ce au nevoie, așa a lăsat rugăciunea pentru noi copiii Lui, să cerem prin Hristos ce avem nevoie. Deprinde-te să ceri, pentru că cine cere capătă și cine caută găsește. Uneori trebuie chiar să insistăm, pentru că prin insistență ne dovedim încrederea neclintită și credința într-un Singur și Unic Dumnezeu. Dacă fugim după prima rugăciune neascultată la alți “dumnezei”, atunci am pierdut testul.

Da, tu trebuie să mărturisești un cuget curat în apa botezului. Nu se pune botezul în care altul a mărturisit pentru tine, e nedrept și însuși cugetul tău îți spune că unde a semnat altul în locul tău, fără acordul tău, nu se pune. Hristos a spus că cine va crede și se va boteza va fi mântuit (Marcu 16:16), așadar mai întâi credința și apoi botezul.

Da, tu trebuie să faci fapte vrednice de pocăință. Apostolul Iacov spune că o credință fără fapte e moartă, iar faptele acestea sunt de două feluri: faptele neprihănirii (păzirea de păcat) și faptele iubirii (dărnicia, milostenia, ajutorarea celor în nevoi). Hristos le-a spus celor care au trăit doar pentru ei: “Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!” (Matei 25: 41).”

Da, tu să faci tot ce ai citit mai sus!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Efectele scandalurilor din familie asupra copiilor…

O doamnă îmi povestea că era în mașină cu soțul ei, extrem de violent verbal și fizic, și cu copilașul lor de până într-un an de zile. În timpul mersului s-a iscat o ceartă puternică între părinți. El avea asupra lui un cuțit pe care l-a aruncat spre ea și spre copil, care erau pe bancheta din spate. Copilul a fost martor la această scenă și de atunci nu a mai vorbit o vreme îndelungată. Au existat multe alte scene de genul care au adus un mare blocaj psihic și emoțional asupra acestui copilaș.

Nu realizăm de multe ori că certurile din familie ne schilodesc psihic și sentimental copiii. Un copil care crește în certuri și mânii va fi un copil care va avea mari deficiențe de învățare, de comunicare, de exprimare a afecțiunii și va fi un copil violent și greu de stăpânit la rândul lui. Să nu uităm că ai noștri copii învață din ce văd și mai puțin din ce aud. Când ei văd niște părinți care nu se pot stăpânii, vor fi la fel. Apoi să nu uităm că ai noștri copii sunt extrem de vulnerabili, singurele mâini care-i pot proteja de multe ori sunt tocmai mâinile care cad asupra lor cu palme și pumni.

De multe ori firea umană se dezlănțuie și credem că avem drepturi depline asupra lor, înțelegând de aici că-i putem crește cum vrem noi, în chinuri, lipsuri, violențe și chiar făcându-i martori la divorțul părinților și ura dintre ei, dar să nu uităm că Dumnezeu e apărătorul micuților. El a spus clar: “…oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte (Matei 18:5). Hristos intră în casa care primește un micuț, doi, trei sau mai mulți. El va judeca fiecare casă după cum au fost tratați acești micuți. Așadar, protejează-ți copiii de propria ură, de propria mânie și de certuri. Fii sfânt pentru ca și ei să calce pe urmele tale!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Credința nu-i abonament la servicii…

Am transformat Biserica și creștinismul într-un pachet de servicii. Oamenii mai au nevoie de Biserică doar pentru trei sau patru servicii. Merg la Biserică la nuntă, la botezul copiilor, la Paște și Crăciun (opțional) și mai sunt duși la slujba de înmormântare. La cel puțin două dintre serviciile acestea oamenii sunt “absenți”, anume la botez și la înmormântare. Nimeni nu știe se s-a petrecut la botezul lui ca copil și nimeni nu știe ce s-a predicat la înmormântare. Mulți mai merg la serviciile acestea de rușinea mamei, a bunicii și a vecinilor. Aceasta nu-i credință!

Mai nou mai există un serviciu anual de vindecare la racla unor morți, e un serviciu “premium”, e un serviciu de care nu ai parte mereu, e dat cu “pipeta” și e destul de scump și inaccesibil tocmai pentru cei bolnavi cu adevărat. Oamenii vin plini de curvii, ucideri, ură și vicii, dar vor vindecarea trupului. Este un soi de serviciu pentru vindecarea trupului, nu și pentru cea a sufletului. Când oamenii ajung la ananghie nu le trece prin cap că păcatul i-a adus acolo, ei se cred creștini, dar niște creștini care mai au nevoie de trup pentru a mai băga câteva sute de pachete de țigări, câteva sute de litri de tărie, ceva curvii, niște pornografie, niște videochat și alte mizerii. A-i cere lui Dumnezeu un trup sănătos ca să-l irosești din nou pe păcat e cea mai mare ticăloșie.

Biserica și creștinismul sunt mai mult decât pachet de servicii pentru trup. Biserica lui Hristos este forța de care ai nevoie pentru a fi rupt de vicii, Biserica este soluția pentru oamenii posedați demonic și chinuiți psihic, Biserica este soluția pentru vindecarea boli trupești și spirituale, Biserica este soluția pentru vindecarea de foamea de a ucide prunci, de foamea după alcool, droguri și tutun. La Biserică trebuie să alerge cei obosiți de păcat și să găsescă o viață nouă. Biserica este locul acela care ar trebui să-ți trezească cugetul și nu să-l îngroape mai tare.

Când oamenii vin la Biserică trebuie să simtă că au intrat în Terapia Intensivă a Cerului, că au fost preluați pe brațele pline de dragoste ale sfinților, ale îngerilor și pe însăși brațele lui Hristos. Omul căzut nu trebuie să simtă miros de moarte și de fum în Biserică, ci miros de viață, de binecuvântare, de pace și lumină. Dacă nu ai descoperit o astfel de Biserică, crede-mă că ea există, ai nevoie de părtășia cu sfinții pentru întărirea credinței tale. Fii și tu parte din Biserica lui Hristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece