Skip to main content

Cine ne va salva copiii de nebunie

Am urmărit cu groază un filmuleț cu niște adolescente care au bătut cu bestialitate o altă adolescentă, iar motivul era unul de natură sexuală, din câte am înțeles din spurcăciunile pe care le vorbeau aceste tinere. Este foarte clar că nu epoca tehnologie ne va salva tineretul, azi au acces la biblioteci interminabile, milioane de cărți on line, acces la cultură cum părinții noștri nici nu visau, Wikipedia e la un click distanță cu milioane de articole, dar nu cultura și tehnologia vor scoate nebunia din copiii noștri. Ci ei vor fi niște sălbatici culturalizați cu telefoane de ultimă generație cu care să-și filmeze nebuniile și violența exacerbată.

Ceea ce-i va salva de la violență, depravare sexuală, droguri, anturaje stricate, beție și alte nenorociri va fi credința în Dumnezeu. N-am văzut copil crescut în credința creștină și într-o familie cu teamă sfântă de Dumnezeu, care să smulgă părul unei fete, să o scuipe și să-i care picioare în gură? N-am văzut tânăr creștin care să fie capabil nici măcar să filmeze așa ceva, darămite să mai și facă astfel de fapte mizerabile. Suntem popor creștin și ne lăudăm cu asta, dar un popor care își crește copiii departe de Dumnezeu, nu cunosc principiile credinței creștine, nu practică rugăciunea, nu citesc Scripturile, această carte îmblânzitoare a firii umane depravate, pentru că nici părinții lor nu o fac. În schimb aud de la părinți spurcăciuni sexuale, aud drăcuieli, văd petreceri cu beții și curvii, cresc pe muzică care le stârnesc pofte nebune și multe dintr-acestea se întâmplă chiar de “sfintele sărbători”. Până când vom purta cruci la gât în timp ce în inimi vom avea porniri demonice?

Dacă nu ne apropiem de Dumnezeu sincer și dacă nu renunțăm la ipocrizia asta demonică, ne vom înfiora tot mai tare de ce vor fi în stare să facă copiii românilor.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Nu faceți chetă doar pentru un coșciug, ci pentru bucuriile lor cât sunt în viață…

Din primul meu salariu le-am cumpărat părinților o saltea. Toată viața lor s-au lăsat pe ei ultimii pentru a avea noi cele necesare, motiv pentru care nu au avut ani de zile bani să-și schimbe salteaua, iar arcurile ei deja se simțeau prin burete. Așadar, nu mi-a păsat că tot salariul mi se duce pe salteaua pentru patul lor. Am simțit cea mai mare bucurie când i-am văzut așezându-se pe noua saltea. De atunci am descoperit o mare sursă de bucurie, anume să-mi binecuvintez părinții.

Biblia spune: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!“ este prima poruncă însoţită de o promisiune, şi anume: „pentru ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp în ţară (Efeseni 6:2-3)!“ Vedeți? A ne binecuvânta părinții înseamnă de fapt binecuvântare pentru noi. Poate că țara aceasta nu-și găsește liniștea, iar tinerii ei sunt nevoiți să plece peste hotare pentru a-și câștiga pâinea și pentru că ne uităm părinții. Poate că mulți mor înainte de vreme și pentru că-și necinstesc părinții uitându-i în sărăcie. Ca să ne meargă bine trebuie ca mai întâi să ne ocupăm să le meargă bine părinților noștri.

Mare binecuvântare financiară a venit peste familia noastră când am decis să ne cinstim părinții și să ne ocupăm să nu le lipsească nimic. Nu vrem ca atunci când ne vom despărți de ei să plângem cu amar că am fi putut să facem mai mult. Vrem să avem pace și să știm că nu am pus bani nu doar pentru un amărât de coșciug, care nu-i încălzește cu nimic, ci vrem să fim pentru ei o binecuvântare încă de acum. Viața e foarte scurtă, așadar, iubește-ți părinții. Ia-le un cadou frumos, plătește-le dările, plimbă-i undeva unde le place, pentru că te vei uita într-o zi la un teanc de bani și ai prefera să-i dați pe toți doar pentru a-i mai avea pe ai tăi cinci minute. Sună-i chiar acum, fă planuri pentru a-i binecuvânta mereu!

Cu prețuire,

Țoni Berbece

Șase erezii despre Iad

Unii cred că în iad o vor duce bine. Sataniștii chiar cred că în iad vor fi prinți și că-i vor chinui pe robi, de aceea ei îl venerează pe Diavol, dar nu știu adevărul, că vor fi chinuiți cu toți deopotrivă din cauza rebeliunii lor: “Apoi va zice celor dela stînga Lui: ,Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25: 41).

Unii cred că cei care nu se lasă de păcat în lumea aceasta nu vor suferi în iad, cum prezice Domnul Isus, ci că vor fi de fapt anihilați (anihilaționiștii – cum îi numesc eu), că efectiv vor dispărea definitiv cu trup, suflet și duh și că vor rămâne doar cei care au ales Raiul. Nimic mai fals. Dacă cei păcătoși nu ar fi chinuiți veșnic dincolo, atunci de ce ar mai fi luptat Petru, Pavel și ceilalți Apostoli? Oare nu mila față de cei pierduți și mila de a nu-i vedea o veșnicie în chinuri i-a făcut să propovăduiască iertarea prin Hristos?

Unii cred că după o perioadă de chin în iad vor putea fi eliberați (Purgatoriul catolic). În secolul al VI-lea Papa Grigore I Cel Mare inventează ideea de ispășire a păcatelor după o perioadă de “detenție” în iad, bineînțeles că cu ceva bani puteai grăbi eliberarea unei rude sau a unor prieteni din Purgatoriu. Așa ceva nu are niciun fundament Biblic, nu există nici măcar o idee sau o propoziție care să te ducă cu gândul la așa erezie.

Unii cred că în Rai sunt locuri limitate, anume 144 de mii (Martorii lui Iehova). Aceștia cred că până în anul 1918 a fost ocupat ultimul loc. Aceste “elite spirituale” vor locui în Rai cu Hristos, iar “pleava” va avea parte de un Rai inferior pe pământul acesta, dar unul regenerat. Nimic mai Fals. Isus Hristos a spus: “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3).

Unii cred că dacă te declari creștin orice ai face mai apoi nu te poate face să pierzi Raiul și că neprihănirea nu e o condiție ca să moștenești Cerul, ci că dacă la Recensământ spui că ești creștin, dacă mai faci o cruce, dacă o dată pe an iei lumină de la Biserică și dacă ai o icoană, poti drăcui, poți curvi, poți să te îmbeți, să furi, să înjuri, să blestemi și să urăști că doar nu e Hristos așa de exigent, iar în Rai intrăm pe neamuri, la grămadă, și nu individual după credință și fapte. Iată ce zice Biblia pentru aceștia: “Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)

Alții zic că de fapt iadul e mai blând, doar o despărțire de Dumnezeu, dar deseori în pildele și învățăturile Sale, Hristos ne vorbește de chinurile cumplite ale iadului, de exemplu în Pilda cu bogatul și Lazăr, bogatul simțea arsuri constante, o sete chinuitoare, regrete și disperare. Chiar dacă nu va mai fi un trup de carne, senzațiile de chin vor fi simțite la nivelul duhului. Îți recomand să citești Scriptura pentru a te convinge singur!

Cu prețuire,

Toni Berbece