Îmi spunea cineva că mare parte din viață a crezut că acest cuvânt “pocăință” nu e în Biblie și că e ceva rău. Că trebuie să urască tot ce ține de pocăință. Până când a întâlnit un băiat, care i-a spus să cerceteze Biblia. Citind-o a observat că e plină de cuvântul acesta. S-a rușinat înțelegând că atât Ioan Botezătorul cât și Hristos și-au început predicarea cu aceste cuvinte: “Pocăți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape….”. Pocăința nu-i datoria unei “secte”, ci este datoria fiecărui creștin, iar pocăința înseamnă a te lepăda de toate păcatele pentru că Hristos a venit să nimicească lucrările celui rău – păcatul.

Alți creștini cred că în Biblie scrie să nu citești Biblia că e păcat. Am încercat sa convin pe cineva să citească Biblia și mi-a zis că e păcat că așa scrie “la Carte”. Frați creștini, la Carte scrie așa: “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine (Ioan 5:39).” Și tot Scriptura ne spune: “Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea
şi cine se încrede în Domnul este fericit” (Prov. 16:20). Așadar, nu ești creștin dacă nu ai citit Cartea Vieții, cum nu poți fi medic dacă nu ai citit sute de manuale de medicină sau pilot fără a citit sute de cărți de instructaj de zbor.

Unii cred în “locul cu verdeață”, este locul care-i primește pe toți, nu contează că omul a fost bețivul sau curvarul satului, la mormântul lui se va ține o cuvântare în care, spre liniștea celor veniți la slujbă, spre liniștea celor un pic amețiți de “licoarea vieții” cea de prune sau din struguri fermentați, se va spune că defunctul a fost trimis în locul cu verdeață. Dar realitatea este că fără mărturisirea păcatelor, fără străduința unei vieți sfinte, fără pocăință, fără lepădarea răului venit din interior sau din exterior, fără încrederea în Jertfa lui Hristos nu ajunge nicidecum în Rai, ci fix în locul pregătit Diavolului și îngerilor lui, adică în Iad.

Citiți și împliniți Scriptura pentru un creștinism adevărat.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu-i mai poți spune unei femei că avortul este crimă, pentru că-ți va spune că face ce vrea cu corpul ei, în chestiunea avortului tu vei fi un fanatic venit din Evul Mediu, iar cea care își ucide propriul prunc este o emancipată a secolului 21.

Nu-i mai poți spune unui om chinuit de o patimă sexuală că are nevoie de eliberare, că dacă o ține tot așa își va nenoroci corpul și sufletul, imediat te va numi homofob și te va acuza de intoleranță. Dar când ajunge la doctor cu o boală cauzată de destrăbălare și doctorului îi va pune un diagnostic crunt nu va mai numi doctorul homofob și nici intolerant. Atunci își va aduce aminte că pe când își distrugea corpul prin patimi sexuale cineva l-a iubit atât de mult încât i-a vorbit despre riscul la care se expune.

Nu-i mai poți spune unui alcoolist, unui om drogat, unei tinere dansatoare în barul de noapte sau unei videochat-iste că face lucruri neplăcute lui Dumnezeu, pentru că îți va spune că ești un “pocăit încuiat” sau alții îți vor spun “sectant”, plasând astfel tot creștinismul într-o “sectă”.

Nu-i mai poți spune unui bărbat obsedat sexual că nu face bine fluierând, claxonând și făcând avansuri sexuale oricui îi iese în cale, pentru că îți va spune că “ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place”, plasându-L obraznic pe Dumnezeu în tabăra obsedaților sexuali. Da, au și ei un dumnezeu al sexului, dar nu e Dumnezeul creștinilor, ci Diavolul. Nu poți spune că Dumnezeu aprobă gesturile libidinoasa când Hristos a spus că dacă ai poftit o femeie în mintea ta ai și curvit cu ea.

Deși vom fi înjosiți, umiliți, jigniți, marginalizați, blocați pe rețele de socializare, defăimați, poate chiar și persecutați pentru credința curată a creștinismului, avem datoria de a vorbi până când Tata ne va lua acasă. Scopul nostru nu este să ne punem la adăpost în lumea aceasta, ci să spunem Adevărul cu prețul aferent.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Biblia este foarte vehementă față de gândurile cu tentă sexuală față de oricine dacă nu ești căsătorit și față de alți bărbați sau femei dacă ești căsătorit/ă. “De ce absurditatea aceasta?”, “Că doar gândul nu-i păcat, ce atâta înfrânare, măcar la nivelul minții să fim liberi!”, ar spune unii. Dar oare chiar este așa, să n-aibă nicio legătură mintea cu fapta? Un proverb chinezesc spune clar că gândul devine faptă, fapta devine obicei, iar obiceiul caracter, apoi destin.

Fix același lucru ni-L spune și Hristos prin cuvintele: “Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile, furturile, crimele, adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândria şi prostia! Toate aceste rele ies dinăuntru şi ele îl spurcă pe om (Matei 7:21-23!“ Așadar, iată cum din interior mai întâi păcatul e gând, apoi faptă și apoi omul devine spurcat.

Profetul Mica ne spune că este vai de cel care noapte cugetă la gânduri rele, pentru că atunci când vine ziua, cel ce s-a gândit la lucruri spurcate, când are șansa le înfăptuiește (Mică 2:1). Cel care s-a gândit la colega de la muncă în sens erotic, cu prima ocazie își va înșela soția cu acea colegă. De ce? Pentru că nu a luptat la nivelul minții, bătăliile se câștigă sau se pierd acolo, în minte.

Cineva a râs de mine când am zis că putem controla să nu mai avem vise spurcate. A zis că e imposibil. Sunt convins că se complăcea în acele vise care-l spurcau. Dar iată ce spune Biblia: “Noi răsturnăm izvodirile minţii și orice înălţime care se ridică împotriva cunoștinţei lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Izvodirile minții sunt inclusiv visele. Dacă tu ai coșmaruri care te chinuie și te trezesc, dacă ai vise erotice, care te spurcă, te poți ruga să nu le mai ai, iar mintea ta I se va supune lui Hristos și nu va mai visa aceste lucruri rele, pentru că Hristos are putere și asupra minții noastre, fie ziua, fie noaptea, atunci când noi i-o încredințăm.

Iată cum Psalmistul ne apune că se poate ca inima ta să te îndrepte spre Dumnezeu chiar și noaptea: “Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima.” – Psalmul 16:7
Roagă-te pentru vise sfinte!

Cu prețuire,
Toni Berbece