Ziua în care a explodat nitratul de amoniu dintr-un port al acestui oraș a fost numită ziua în care părea că morții au ieșit din morminte. Peste tot vedeai oameni desfigurați de suflul exploziei și de obiectele care au zburat în aer cu o viteză amețitoare. Suflul exploziei a venit pe neașteptate. Acest incident ne aduce aminte de clipa în care acest pământ va arde cu un trosnet puternic, lucru dovedit științific. Se știe că acest pământ are o energie care nu se poate regenera, iar când aceasta se va epuiza totul se va sfârși printr-o explozie. Biblia prevestește cu mult înainte ca acest fapt să fie dovedit științific.

“Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului (2 Petru 3:10-15)?” Cum a știut acest lucru Petru, un pescar neșcoli? Cum a știut înaintea tuturor oamenilor de știință care au la îndemână o tehnologie incredibilă? Oare nu pentru că Cel care a creat totul l-a înștiințat de acest lucru?

Întorcându-ne la Beirut, bilanțul este de zeci de morți, peste 4000 de răniți și aproximativ 300.000 de oameni au rămas fără case. Nu sunt doar niște cifre, ci niște oameni pentru care noi ca și creștini trebuie să ne rugăm și sunt convins că guvernele țărilor creștine vor ajuta pentru repararea infrastructurii și a miilor de case avariate. Dumnezeu să binecuvinteze Libanul!

Domnul să se îndure de Pământ, iar noi să fim gata de sfârșitul tuturor lucrurilor!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Prea des m-am îngrijorat pentru datorii pe care nu le-am avut niciodată, m-am ingrjirat pentru situații de criză care n-au venit niciodată, prea des am strâns bani pentru zile negre sacrificând zilele însorite, azi regret că am permis îngrijorarea cu privire la bani, am văzut cum Tata m-a purtat cu bine prin toate. Aleg să trăiesc fără îngrijorare!

Prea des m-am îngrijorat pentru boli pe care nu le-am avut niciodată, m-am îngrijorat ce voi face dacă mă voi îmbolnăvi de cutare sau cutare lucru, fiecare durere din corp m-a dus departe cu gândul în loc să o mustru în Numele lui Isus și să-mi văd liniștit de treabă. Azi trăiesc sănătos pentru că nicio boală nu mă poate amenința!

Prea des m-am îngrijorat de părerile oamenilor despre mine, ce o să zică dacă și dacă și dacă, păreri care n-au nicio valoare de cele mai multe ori, dar care ne paralizează visele și reușitele. Prea des m-am uitat în gura celor care nu doreau o clipă reușita mea, prea des am cerut sfatul celor care doreau să fiu un mediocru, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că vocea Lui, care mă vrea pe culmi, a dominat și domină în viața mea.

Prea des mi-am consumat energia pe lucruri care nu m-au făcut să cresc, prea des am investit în nimicuri timp, bani și pasiune. Prea des… dar de o vreme m-am hotărât să dau vlaga mea lucrurilor valoroase, anume rugăciunii, Scripturii, familiei, prietenilor, iar “resturile” timpului meu să le dau lucrurilor care au mai puțină valoare și nu invers. Analizează-ți viața și vezi pentru ce te-ai îngrijorat și scoate acest venin din viața ta. Trăiește liber!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Un prieten dintr-o țară europeană povestea că trebuia să repete o operație destul de grea, însă înainte de operație i s-a pus și diagnosticul de Covid 19, apoi imediat după operație i s-a retras acest diagnostic și a fost trimis acasă. Cumva pacientul a înțeles de aici că dacă Doamne ferește murea în operație era tot Covid-ul de vină, dar pentru că totul a fost Ok nu a mai avut nevoie de Covid și nu mai prezenta pericol pentru nimeni, fiind trimis acasă în sânul familiei.

O asistentă îi povestea unui prieten că a observat o delăsare din partea colegelor ei, deoarece în perioada Covid 19 orice neglijență este “scuzabilă”, iar orice punere în pericol a pacienților are o “acoperire”. Să ne ferească Dumnezeu de oameni care au nevoie de “acoperire” pentru a nu-și face datoria față de semeni. Apoi, voi, dragi cadre medicale, dacă știți că se fac abuzuri și că există minciuni, nu le acoperiți pentru o pâine, ci stați fermi înaintea acestor păcate. Nu dați demnitatea de medic pe un salariu. Meseria de medic este o chemare, care este peste orice plată omenească.

Noi, românii, ne rugăm pentru cadrele medicale, să facă față acestor vremuri mai aglomerate și stresante pentru ei, dar să nu uite că Dumnezeu e deasupra tuturor și că orice abuz va fi judecat. De asemenea să nu uite că pe lângă Covid 19 există alte boli mult mai grave, să răspundă cu promptitudine acelor cazuri ce nu concep amânare, chiar dacă nu au sosit testele pentru Covid, pentru că auzim tot mai des cum starea unor pacienți se agravează, nefiind tratați la timp din cauza faptului că se așteaptă rezultatele de teste pentru Covid. Frica nu are ce căuta în meseria voastră cum nu are ce căuta nici în inima unui sfânt. Citeam chiar azi cum o doamnă a născut pe holul spitalului pentru că aștepta testul de Covid, iar un cadru medical striga la ea să stea liniștită că nu naște.

Noi, creștinii, avem o vorbă “faceți totul ca pentru Domnul”, adică ca și cum L-ați servi pe Hristos, pentru că Hristos se identifică cu orice bolnav, cu orice sărman, cu orice văduvă sau orfan, cu orice om care ajunge la mila semenului său. Nu uitați că Hristos îi numește blestemați pe cei care nu și-au făcut datoria față de semeni și apoi îi trimite în focul veșnic. Nu-s povești, pentru că singurul loc “demn” pentru cel care și-a lăsat aproapele să moară, ignorându-i strigătele de ajutor este iadul. Voi puteți fi sfinții României prin dragostea necondiționată pentru fiecare bolnav în parte!

Cu prețuire și respect pentru toate cadrele medicale,

Toni Berbece