Cineva a scris un articol despre mine, dar în batjocură față de lucrarea de eliberare pe care o fac, a scris cum că aș fi exorcizat un demonizat dintr-un județ al României, cum că pe demoni i-aș fi trimis în niște vaci, vaci care au murit, iar în urma acestui fapt oamenii din acea regiune mi-au cerut să plec din cauza pagubei. O doamnă a citit acest articol și mi-a scris cam așa: “Domnule Toni, mare putere a pus Dumnezeu în dumneavoastră, cum domnule ați exorcizat oameni exact ca Isus și cum domnule ați trimis dracii aceia in vaci cum Domnul i-a trimis in porci?” Pentru doamna aceasta nu era nimic exagerat ca ceea ce a făcut Isus acum 2000 de ani să facem și noi astăzi.

Unii, chiar din Biserică râd și batjocoresc lucrarea lui Isus de astăzi făcută de El prin Biserică fix așa cum o făcea cât timp era în trup. Tocmai aceasta este Biserica Lui, cea prin care Hristos poate să scoată draci din oameni, să vindece, să elibereze de vicii și păcate chiar să învie din morți acolo unde dorește. Asta așteaptă oamenii de la Biserică, nu predici seci și goale, oamenii vor să vină la Biserică cum veneau la Isus cu bolnavii lor, cu demonizații lor, cu depresivii lor, cu lunaticii lor, cu viciații lor, cu leproșii lor (bolnavii de cancer), cu problemele lor și să găsească putere nu doar vorbe.

Multe Biserici seamănă azi cu insula rațelor sălbatice pe care în fiecare duminică rățoiul le predica: “Putem zbura!” Dar duminică de duminică toate rațele plecau spre case tot bălăgănindu-se pe picioarele lor, niciuna nu zbura. Tocmai Bisericile care arată așa iau în batjocură Bisericile în care Duhul Sfânt lucrează din plin și face toate lucrările pe care le făcea și Isus. Pentru că tocmai Isus a spus atât de apăsat: “Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face (Ioan 14:12-14). Iar Apostolul Pavel întărește acest verset spunând: “Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere (1 Corinteni 4:20)” Dorește-ți și tu aceste lucruri mari în Numele lui Isus!

Cu prețuire,

Toni Berbece

#MisiuneaProfides #BisericaProfides

Nu luptăm destul în rugăciune când vedem că familiile noastre sunt atacate de cel rău. Nu ne surprindem soțul sau soția cu rugăciuni de mijlocire pentru a nu cădea în patimi sau curvii, nu prea obișnuim să punem protecția Numelui lui Hristos peste copiii noștri când ies de sub protecția caselor noastre și ne mirăm că se întorc loviți sau cuceriți de cel rău. Nu suflăm peste ei Duh Sfânt când ne ies pe ușă, cum făceau părinții sfinți odinioară, și ne mirăm că ne trezim cu copiii insuflați de alte duhuri.

Nu luptăm destul pentru propriile Biserici când le vedem adormite, fără viziune, fără impact în societate, fără suflete noi care să se întoarcă la Domnul. Preferăm să ne scufundăm împreună cu ele ca Jack împreună cu Titanicul, în loc să ne rugăm pentru sudarea spărturile și pentru umplerea găurilor din vas prin care curge ungerea.

Nu luptăm destul în rugăciune pentru propria țară când vedem cum e înghițită de corupție și lăcomie, când vedem că dispare o nenorocire și vine alta, când vedem că dispare un politician, care umbla cu tricouri pro destrăbălare prin Guvern, și vin în schimb alte zeci de cioloiști și barniști, iar la o primărie candidează un el și o ea în aceeași persoană. Nu ne rugăm destul când vedem că suntem înghițiți de idolatrie la morminte de oameni și lângă trupuri stafidite de sfinți, nu mijlocim destul când silnicia și nedreptatea încep de la conducători și se termină în cartiere prin legea pumnului sau a “taxei de protectie”.

Când Biserica va înțelege taina mijlocirii va fi din nou cea mai mare forță de pe pământ, forța înaintea căreia se va pleca Cezarul și nu invers.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Soția mea a avut parte de o intervenție chirurgicală la nivelul cavității orale în urma căreia s-a produs inevitabil și o inflamație (o umflătură evidentă pe obrazul drept). Când am ajuns acasă am sărutat-o în zona respectivă. Imediat a simțit cum efectiv i s-a remis inflamația, căpătând un aspect mult mai de trecut cu vederea, iar o dată cu remiterea și comfortul a reapărut. Practic am vindecat-o cu o sărutare sfântă. Așa ne-am amuzat, dar ne-am și bucurat întărindu-ne în credință.

Noi, ca și creștini ar trebui să avem buzele sfinte, nu le putem da pradă necurăției, nici prin vorbă, nici prin sărutări interzise. De aceea Pavel obișnuia să transmită salutări cu sărutări sfinte, pentru că buzele lui erau mereu curate, el sfințea și vindeca cu acele buze. Iar când apărea ocazia de a da la propriu o sărutare vreunui creștin, păi sărutarea aceea era o binecuvântare, nu doar un gest. Nu uitați să vă țineți buzele curate pentru ca acestea să fie instrumente ale vindecării!

Cu prețuire,

Toni Berbece