Apare Andreea Esca in mediul on line povestind cum ea, soțul și copilul au avut Covid 19, dar slava Domnului că acum sunt bine. Faptul că a venit subit și a trecut atât de repede și fără urmări ar trebui să ne dea speranță și nu teamă. Interviul Andreei ar trebui să ne liniștească pe toți, pentru că iată, Covidul se învinge relativ ușor comparândul cu Ciuma Bubonică, unde bubele acelea care supurau pe tot corpul făceau ca trupul omului să arate ca un cadavru în putrefacție, iar durerile erau insuportabile, majoritatea murind de durere înainte ca microbul să distrugă totul.

Întorcându-mă la Covid spun și eu, măi oameni buni, păi noi de așa ceva trebuie să ne speriem? De o formă de gripă mai severă care pentru majoritatea vine și trece? Cum bine mi-a spus o bătrânică: “Toni mamă, păi epidemia când vine rade, mor pe capete și nu se face bine mai nimeni. Ce epidemie e asta în care 98% se fac bine.” Poate că vom ajunge să avem cu toții Covid 19, că este extrem de contagios și oricum toți ne vom imuniza așa, dezvoltând anticorpi prin lupta cu virusul, iar 98% dintre noi vom trece prin ea cum am mai trecut prin alte gripe, poate un pic mai greu, unii având nevoie de ajutor artificial la respirat, însă un procent foarte mic. Dar e speranță. Și dacă ar fi ca cineva dintre noi să moară nici asta nu e problemă pentru un creștin, nu? Apostolul Pavel zice că pentru noi a muri este un câștig iar a trăi e Hristos. Unde e încrederea aceasta?

Așadar, vă spun și eu cum spune și Biblia: “Duhul omului îl încurajează când este bolnav, dar cine poate sprijini un duh zdrobit?” – Proverbe 18:14. Nu vă lăsați doborâți de teamă, cum au trecut alții prin Covid, iar acum povestesc cu mulțumire către Dumnezeu că sunt bine, poate că vor mai trece milioane, dar va fi bine având speranță în Dumnezeu. Nu vă lăsați doborâți de panică pentru că panica va agrava boala și va slăbi sistemul imunitar. Hai capul sus și mai ușor cu teama pentru trup când sufletul tău poate că e neîngrijit, dar veșnic.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Guvernatorul Californiei Gavin Newsom se pare că a depășit orice bun simț și orice drept democratic față de sutele de mii de credincioși din acest stat. A interzis cântatul în Biserici, chiar și grupurile de casă ale credincioșilor pe motiv că sunt “periculoase” pentru răspândirea virusului, dar în același timp a încurajat protestele BLM. Este atât de evident acest atac asupra Bisericii încât doar un om orbit de Satana poate spune că e o măsură luată spre binele populației. Așa arată azi atacul asupra Bisericii, pe motivul protecției de viruși i se bagă pumnul în gură. Altfel nu ar fi putut.

Este clar că Diavolul se bucură maxim de situația penibilă în care omul de frica îmbolnăvirii trupului ignoră orice nevoie sufletească. Trebuie să fim precauți, dar nu ignorând nevoile spirituale, nu ignorând identitatea noastră creștină, nu lăsându-ne ucisă iubirea, ajutorarea aproapelui și nevoia de apropiere. Vorba unui taximetrist care mi-a spus cu regret: “Dom’le, cum ne-au prostit ei să ne fure slujba de inviere?” Slujba Bisericii trebuie să rămănă neîntreruptă fie ea și cu măsuri de protecție, indiferent de ce ar spune și ce ar face lumea, a opri slujba de la Biserică definitiv, a-i interzice creștinului să se închine, să cânte este în orice stat democratic neconsitutițional. Cum să-i spui tu unui creștin să nu mai laude pe Dummezeu că se îmbolnăvește trupește când singura boala periculoasă pentru el este o inimă și o limbă care nu mai laudă pe Domnul.

Cunosc inclusiv în România zeci de Biserici care sunt încă închise din cauza fricii de gripa aceasta. Cum simțim o amenințare pentru trup ne și băgăm capul în carapace, ingorând nevoia fundamentală a creștinului de părtășia cu Trupul lui Hristos? Păi dacă ar fi trăit Biserica de azi în timpul Ciumei Bubonice ce ar mai fi făcut? Când în vremurile acelea Biserica îngropa morții abandonați, intra în casele infectate pentru a lua copiii rămași orfani și gătea zilnic pentru mii de oameni rămași fără slujbe, expunându-se astfel bolii. Biserica de atunci a făcut cât tot Smurdul de azi? Dar unele Biserici de azi nu duc nicio traistă cu mâncare văduvei, orfanului și sărmanului de teama unei gripe.

Așadar, Diavolul vrea să exploateze situația din exteriorul Bisericii cât și din interior. Pe de o parte dă măsuri absurde de genul celei din California, pe de altă parte bagă frica în Biserică pentru a rămâne paralizată și ineficientă, când ea ar trebui să arate ce înseamnă cu adevărat că în Dumnezeu, adică în Dragoste, nu există frică. Dumnezeu să ne ferească de ambele atacuri! Ni se cere să fim precauți, dar vom fi precauți până la a ne anula existența și sensul vieții noastre de Biserică. Între salvarea trupului sau a suflet, Biserica a ales întotdeauna salvarea sufletului.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Bridger este un băiețel de doar 6 ani care și-a apărat sora de atacul unui câine. Efectiv s-a aruncat în gura acelui câine doar pentru ca sora lui să scape. Apoi, după ce câinele l-a mușcat de față și de cap, băiatul a luat-o pe sora lui de mânuță și a dus-o în siguranță acasă. A declarat mai apoi că a simțit atunci că trebuie să-și apere sora cu orice preț. Asta l-a costat niște dureri cumplite și vreo 90 de copci, dar nu i-a păsat de ele nici înainte nici după, atât timp cât surioara lui este bine.

Dragostea de cele mai multe ori nu arată ca o inimioară roșie imaculată, ci dragostea uneori arată ca fața acestui băiețel, lipită la loc cu 90 de copci, dragostea înseamnă suferință, sacrificiu și uneori multă durere. Pentru că dragostea înseamnă suferință de aceea atât de puțini știu și vor să iubească.

Cum bine spunea Lev Tolstoi, ne dăm seama cât de frumos este Cerul numai după ființele superbe care vin de acolo, anume copiii. O altă întâmplare care ne aduce aminte de puritatea și dragostea lor este cea a unui copil care a acceptat să-i doneze sânge surioarei, iar în timp ce sângele se scurgea în recipient a întrebat: “Mami, acum încep să mor?” El a crezut că trebuie să-și dea viața pentru surioară si a fost gata să si-o dea. De aceea Isus Hristos a spus clar: “Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” – Matei 18:3

Cu prețuire,

Toni Berbece