Skip to main content

Creștinul și datoriile financiare…

Adesea s-au adunat și la mine facturi care m-au copleșit, datorii mari greu de imaginat că le voi putea achita. Când comparam venitul cu cheltuielile care urmau spuneam: “Doamne, numai mila Ta mă poate scăpa!” Și chiar așa era. Îmi aduc aminte că era soția mea studentă în ultimul an la medicină, eu eram singurul care lucram, iar datoriile deja ne acaparaseră. Colac peste pupăză am mai căzut și la pat din cauza unei răceli puternice. Atunci a venit mama cu două plase de mâncare și cu o sumă mare de bani pe care o primise la rândul ei miraculos din partea unei rude.

Altă dată mai îmi trebuiau 70 de lei să plătesc chiria, iar când mă întorceam îngândurat spre casă am găsit trei bancnote, doua de 10 lei și una de 50. Erau fix banii care-mi trebuiau. Oare nu chiar un înger al Domnului i-a așezat înaintea mea ca să-i găsesc și să mă folosesc de ei?

Tot în perioada studenției mele și a soției eram într-o situație critică, tocmai ce vorbeam cu soția la telefon că nu avem nimic de mâncare și ne întrebam ce vom mânca. Atunci înaintea soției a sclipit in razele soarelui ceva, s-a aplecat și a constatat că era un cercelușul care a valorat 160 de lei, banii pentru mâncarea pe câteva zile. Așadar, când noi nu mai avem Tata are din belsug. Când Isus și Petru nu aveau bani sa-și plătească dările de la Templu (erau ca un impozit pe persoană, nu doar un impozit religios), atunci Isus l-a trimis pe Petru sa-și întindă undița, iar din burta peștelui prins să scoată moneda care acoperea taxa pentru amândoi. Concluzia este că pentru tine Dumnezeu poate răscoli munții și mările ca să scoată ce-ți trebuie din ele. Al Domnului este pământul cu tot ce cuprinde el, iar la cuvântul Lui poate sa-ți facă să crească uleiul și făina în vas. Nu te îngrijora, cere și așteaptă!

”Du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.” (Matei 17:27)

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când vor dispărea creștinii…

Cred că înainte de a veni Antihristul cu adevărat și în timpul domniei lui, opoziția față de creștini va fi atât de mare (atât cât vor mai fi pe pământ), mai ales aici pe rețelele de socializare, încât nu se vor mai vedea chemări la Adevăr și Pocăință cum vezi azi. Vor reuși să reducă la minim vocea Bisericii, dar asta nu înseamnă că am pierdut noi, ci asta înseamnă că au fost lepădați ei, cei care au îmbrățișat păcatul de tot felul. Vor fi lăsați în voia minții lor blestemate să facă rău după rău, păcat după păcat (Romani 1:18-32). Așadar, trăim aceste vremuri în care Bisericii i se va impune o foarte mare cenzură. Nu mai e mult timp pentru secerișul sufletelor care au inima deschisă spre Hristos. De aceea mă rog ca Dumnezeu să mai permită cel puțin un mare seceriș înainte de venirea Lui.

Ca să înțelegem mai bine ura lor nebună, intoleranța față de noi și foamea lor după păcat, Apocalipsa ne anunță că în vremurile sfârșitului vor apărea în cea mai stricată cetate a lumii, în centrul de conducere demonică, doi prooroci care vor spune pe față păcatului, care vor chinui oamenii cu predicile lor și care le vor trânti oamenilor în față hotărârea lui Dumnezeu de a-i chinui veșnic. Fiara și oamenii vor turba de mânie și într-un final îi vor ucide. Când cei doi prooroci vor fi uciși, ne spune Biblia că locuitorii pământului vor fi așa de fericiți că vor putea să se destrăbăleze nederanjați în continuare încât vor sărbători și-și vor trimite daruri (pentru toată întâmplarea citiți Apocalipsa 11:3-14). Vă dați seama? Atât de mânioși vor deveni cei ce ne cheamă azi la toleranță.

Dragi creștini, așteptați-vă ca lumea să fie tot mai iritată de unicul adevăr al Bibliei, să fie iritată până într-acolo încât să-și dorească moartea ta, iar după ce o vor vedea, dacă Domnul va îngădui, să și sărbătorească lucrul acesta. Tot Apocalipsa ne spune că cei doi martori prooroci din Apocalipa n-au fost îngropați, ci trupurile lor moarte au fost ținute ca trofee să le privească și poate să le și batjocorească. Creștinismul îi va irita până la nebunie pe cei care au ales păcatele și Iadul cu toată inima, iar de pe drumul lor nu va mai fi întoarcere nici aici, nici după. Noi să ne facem partea până în ultima clipă, indiferent de costuri, pentru că cine va fi scârbit până la sfârșit de păcat și nu-l va accepta, va moșteni Cerul prin Hristos!

Păcătoși iubiți de Dumnezeu și de noi creștinii, noi nu vom mai fi lăsați să vă spunem Adevărul și nu vom mai fi mult printre voi, ori alegeți adevărul ori veți rămâne cu Fiara!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Asta vom păți dacă vom vota în continuare partide care susțin depravarea sexuală

În Timișoara a ieșit un primar de la USR (nu merită sa-i mai menționez numele cum nici Biblia nu i-a menționat numele soției lui Lot, o femeie cu inima legată de curviile și destrăbălările Sodomei), iar una dintre primele acțiuni ale acestui primar a fost să sărbătorească ziua toleranței cu afișarea prin oraș a steagului destrăbălării sexuale și multe alte poze printre care și una cu un bărbat rujat (explicați copiilor voștri poza aceasta cu un bătrânel rujat). Oare câți “creștini” l-au votat?

Dacă vom continua să votăm aceste partide, despre care știm clar că susțin revoluția destrăbălării sexuale, ne vom trezi ca în Viena cu semafoare care să ilustreze bărbați tinându-se de mână, vom vedea ca în Paris treceri de pietoni colorate și afișe la metrou și aeroport cu bărbați sărutându-se. Situația va deveni chiar mai agresivă, se vor crea presiuni să cedăm educația copiilor în mâinile lor (presiuni respinse in primă fază în România), vor continua cu presiuni pentru a permite căsătoriiile colorate și apoi înfierea de copii. Deci se va întâmpla ca în vorba celebră a românului, dacă le vom da un deget nu ne vor lua toată mâna, ci tot corpul, sufletul și duhul.

Nu pot fi “tolerant” cu o “ideologie” care-mi va băga pumnul în gură, care-mi va cere să nu mai numesc păcatele sexuale ca fiind păcate, care-mi va cere să spun contrar credinței mele că familia nu e doar cea formată între un bărbat și o femeie, care-mi va cere să nu mai predic Biblia, care-mi va cere să cedez educația bunului simț și a înfrânării în favoarea destrăbălării de la vârsta preadolescentină. Nu voi da dreptul meu de a fi creștin pe foamea lor lor de a-mi spurca societatea, școala și Biserica!

Cu prețuire pentru rezistența lui Hristos,
Toni Berbece