Dacă Iosif n-ar fi crezut că Dumnezeu vorbește prin vise ar fi cedat în fața ispitei și ar fi acceptat avansurile femeii lui Potifar, dar pentru că a crezut ce Dumnezeu i-a comunicat, pe când era un copil, s-a păstrat curat pentru planul Său perfect.

Dacă David n-ar fi crezut în Profeția lui Samuel că el va fi următorul rege, atunci ar fi rămas în pribegie și nu s-ar fi întors niciodată acasă la ai lui, ar fi rămas printre filisteni, unde-și făcuse un nume de războinic. S-ar fi lecuit de dorința de a fi rege când a văzut cât îl prigonești Saul, dar promisiunea lui Dumnezeu prin profetul Samuel i-a dat forță și răbdare.

Dacă Daniel n-ar fi crezut în faptul că Dumnezeu poate vorbi, atunci ar fi acceptat ca Arioc, generalul lui Nebucadnețar, să-i taie capul și să-l omoare împreună cu ceilalți vrăjitori, ghicitori și haldei, care nu puteau descoperi visul și tălmăcirea acestuia. Dar pentru că Daniel știa că Dumnezeu vorbește, a postit și I-a cerut să-i descopere ce fusese în mintea Împăratului în timpul nopți, lucruri pe care mai apoi Împăratul le-a uitat. Astfel, prin descoperire dumnezeiască, Daniel și-a scăpat viața lui și a celorlalți trei evrei de la curtea împăratului.

Dacă ucenicii lui Isus n-ar fi crezut în profețiile că Isus revine pentru cei sfinți, iar pe cei păcătoși îi va arunca în iadul veșnic, dacă nu ar fi crezut în puterea Duhului Sfânt și în darurile acestuia, azi n-am mai fi avut nicio Biserică, ci doar idoli și statui la care ne-am fi închinat, cărora le-am fi adus jertfe chiar propriii copii ca în Cartagina, am fi avut bordeluri cu prostituate sacre ca în Corint și propriile noastre femei s-ar fi prostituat astfel, am fi avut sărbători și parade ale spurcăciunii peste tot ca în Roma, am fi avut crime, violuri, pedofilie și toate nedreptățile din abundență ca în Antichitate, însă ceea ce a dat forță Bisericii să fie Biserică și să cucerească societate după societate a fost și este lucrarea Duhului Sfânt cu roada și darurile Sale, caracterul lui Hristos din Galateni 5:22, și darurile de înțelepciune, de credință, de facerea de minuni, de prorocire, de deosebire a duhurilor, etc. Dacă ucenicii ar afla azi că unii se numesc Biserică deși nu cred aceste lucruri s-ar răsuci în mormânt, pentru că Biserică fără caracterul și lucrarea Duhului Sfânt este o contradicție în termeni.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ieri, un articol de-al meu a fost acuzat că încalcă “standardele comunității”, eu nu știu alte standarde decât cele din Scriptură și nu recunosc o altă comunitate autentică și benefică societății decât cea a creștinilor, care trăiesc adevărul. Restul sunt sortite judecății după Scriptură și sunt sortite eșecului și suferinței. Un semn că vine sfârșitul sunt tocmai aceste comunități internaționale, care însumează miliarde de oameni și care au alte standarde decât cele sfinte. Cum zice Pavel: “Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învăţători după poftele lor” (2 Timotei 4:3).

Standardele mele despre familie sunt extrase din Scriptură, familia lăsată de Dumnezeu este formată doar dintre un bărbat și o femeie, ce este în plus nu poate fi acceptat de niciun creștin autentic, iar oricât v-ar deranja, Biblia va rămâne dreptarul după care Dumnezeu va judeca lumea și orice relație.

Standardele mele despre relațiile sexuale se găsesc în Scriptură, sexul este o mare binecuvântare doar dacă este “consumat” în cadrul intim al căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, dacă acesta este consumat înainte sau extraconjugal, atunci devine un mare blestem și o mare sursă de suferință.

Standardele mele despre dreptate se găsesc în Scriptură, văduva, orfanul și săracul trebuie ajutați fără să judeci și să analizezi prea mult. Hoțul și mincinosul nu vor moșteni viața viitoare, curvarul, sodomitul și hulitorii de Dumnezeu vor fi și ei aruncați în focul veșnic pregătit demonilor deja judecați.

Standardele mele mi-au fost date de Hristos, care e salvarea mea. El mi-a schimbat viața și m-a făcut dintr-un ticălos făcător de rele, cu patimi stricate, invidios, hulitor, mincinos, fricos și laș, un creștin curat, iubitor și curajos. Curajos îndeajuns încât să nu mă lepăd de standardele mele, care se găsesc în Scriptură!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Liber ești când iei salariul și poți să-l duci pe tot acasă la soție și copii și nu când păcănelele te atrag și consumi într-un ceas munca de două sau patru săptămâni. Liber ești când poți să-i dai copilului tău cei 20 de lei de care are nevoie pentru o carte sau un caiet și nu-i spui că nu mai ai doar pentru a avea tu de țigări sau șpriț.

Liber ești când poți să-i spui femeii sau bărbatului care-ți face avansuri că îți iubești soția/soțul și că nu ai înșela-o/l-ai înșela pentru nimic în lume, liber ești când poți spune un nu răspicat poftelor sexuale și nu pici în capcană ca pasărea în laț, pentru câteva boabe care-ți rămân în gât când vine prăpădenia.

Liber ești când poți să-ți ți gura când ești jignit in trafic, liber ești când poți să taci atunci când ești provocat, liber ești când poți să-ți înfrânezi limba, nu ca mirele care și-a făcut nevasta să divorțeze după 3 minute de la semnarea actelor, pentru că a făcut-o proastă pentru că s-a împiedicat la ieșirea de la starea civilă.

Liber ești când poți dormi fără să te chinuie grijile, certurile și alte cele, liber ești când trăiești versetul care spune: “Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuinţa mea” (Ps. 4:8).

Liber ești când te poți ruga și nu te chinuie nimeni când vrei să te apropii de Biserică, liber ești când nu se răscolesc demonii în tine doar la gândul că te poți pune în genunchi înaintea lui Hristos sau că urmează să-ți mărturisești păcatele. Liber ești când poți merge la slujbă fără a te năpădi somnul, foamea și alte preocupări. Liber ești când poți citi Biblia fără să-ți zboare gândul în șapte direcții și când poți medita în voie la Cuvântul Vieții.

Liber ești cu adevărat când l-ai descoperit pe Hristos, iar de aici rezultă toată fericirea.

Cu prețuire,
Toni Berbece