Am plâns și m-am întristat când am părăsit sala Bisericii înainte de această carantină în care nu ne mai putem aduna om cu om. Am plâns, pentru că deși abia terminasem slujba, mi se făcuse deja dor de frații și surorile mele, să cânt cu ei, să mă rog cu ei, să studiem Biblia împreună, dar tot Biblia ne spune că prin întristarea feței inima se face mai bună (Eclesiastul 7:3).

Am plâns când am privit înmormântările unor oameni dragi, care au plecat acasă, am plâns cu familiile lor, dar am nădejdea că prin întristare, noi cei care rămânem, vom avea inima mai bună. Vom realiza ce trecători suntem, ne vom iubi, îmbrățișa, ierta, accepta și dărui unii altora mai mult.

Mi-a spus și un domn, care îmi e ca un tată, că și el a plâns, s-a gândit că acest virus îi poate aduce și lui sfârșitul și a plâns, dar mai important de atât este că și-a pus viața în rânduială, s-a cântărit și a scos afară lucrurile cu care s-a gândit că nu poate să meargă înaintea Creatorului, lucru pe care cred că l-am făcut cu toții. Iată că întristarea ne face inima mai bună, mai curată, mai liniștită.

Lumea a râs prea mult și din râs a dat în nebunie, într-o inimă prea liniștită și prea nepăsătoare față de tot și toate. Eclesiastul spune atât de limpede: “Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spionilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune” (Eclesiastul 7:6). Lumea a râs și din râs a dat-o în destrăbălare, iar întristarea care a venit acum peste întreg pământul ne va face să medităm la noi, la cine suntem, la ce am făcut, la ce am ajuns, la ce am uitat, la ce trebuie să ne întoarcem…

Dumnezeu le spune Bisericii Lui și tuturor oamenilor: “Adu-ți aminte, dar, cum ai primit și auzit. Ține și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine” (Apocalipsa 3:3)!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Dumneavoastră ați afirmat și ați dat de înțeles total eronat că nimeni nu a descoperit nimic prin rugăciune, că rugăciunea de fapt ar stopa lumea din evoluție, că rugăciunea ar fi proprie oamenilor proști și că dacă ne oprim din rugăciune de fapt ne apucăm de treabă. Apoi, neinspirat, l-ați dat exemplu pe Pasteur, cum că el ar fi făcut descoperiri în medicină/biologie (bacteriologie) pentru că, oarecum, n-ar fi avut legătură cu Dumnezeu și rugăciunea. Ați ales cel mai nepotrivit exemplu, pentru că tocmai acest om a afirmat că știința l-a apropiat de Dummezeu, iar Dumnezeu de știință și de descoperirile sale. Pasteur este cunoscut ca unul dintre cei mai mari creștini ai secolului al XIX-lea, un om al rugăciunii.

Primul cuvântul care vă caracterizează este rebeliunea, rebeliune față de Dumnezeul căruia îi respirați aerul atât de des când vă agitați ca să-i negați existența. Lev Tolstoi spunea că ateul care se întreabă dacă există Dumnezeu ar trebui să se întrebe mai întâi dacă el există, pentru că evidența existenței lui Dumnezeu este la fel de pregnantă ca existența celui care-L neagă.

Al doilea cuvânt este ura, ura față de creștinii care uneori vă ascultă dându-vă încă o șansă și încă o șansă, dar se pare că fără rezultat. Recunosc că uneori v-am ascultat emisiunile radiofonice, deși știam de sila dumitale față de creștini. Aș vrea să știți că dacă aveti priză la public în România este pentru că sunteți îngăduit și ascultat tocmai de oamenii pe care-i jigniți iar și iar si pentru că uneori aveți un simț civic, care vine tot de la Dumnezeul pe care-l negați. Dacă nu am fi un popor tolerant, tocmai pentru că suntem un popor cu rădăcini creștine, emisiunile dumitale despre biciclete, poluare și alte lucruri pieritoare ar fi de mult apuse.

Ultimul cuvânt este nebunia, da, îmi permit să folosesc acest cuvânt pentru că Biblia spune clar că “Nebunul zice în inima lui: Nu există Dumnezeu!” (Psalmul 14:1). Iar aici este vorba despre cea mai periculoasă nebunie, cea mai distructivă. Este acea nebunie care aruncă veșnicia la gunoi. Este acea nebunie care îl deposedează pe om de orice bun simț față de Autorul și Stăpânitorul a toate. Nebunia aceasta nu este de internat în spitalele pământești, aici bănuiesc că veți trece de toate testele psihologice, ci având nebunia aceasta nu veți trece tocmai testul final, adică testul vieții veșnice. Nu uitați că în fața morții și dincolo de ea nu există atei.

Mă rog să vă reveniți, să acceptați că sunteți doar “o masa de atomi” cu puțintică conștiință de sine în marele Univers al lui Dumnezeu și totuși El vă iubește și vă vrea veșnic în compania Lui. Într-o zi veți sta înaintea Stăpânului și veți da socoteală nu doar de fiecare faptă, ci și de fiecare cuvânt care v-a ieșit pe gură.

Mă folosesc la final de o vorbă mare de-a lui Luis Pasteur: “Fericit este acela care are în sine un ideal de frumuseţe şi căruia i se supune: ideal artistic, ideal ştiiţific, ideal patriotic, ideal al VIRTUȚILOR EVANGHELICE! Acestea sunt izvoarele de unde ies gânduri mari şi fapte mari. Toate sunt luminate de reflectarea infinitului. Nu vă lăsaţi molipsiţi de scepticismul sterp care ponegreşte, să nu vă pierdeţi curajul în ceasurile de mâhnire când bântuie câteodată o ţară.” Doar scepticii care-i molipsesc pe alții cu sterpiciunea lor fac o artă din ponegrire. Vă rog, nu-i mai ponegriți pe creștini, dând dovadă de sterpiciune!

Dorindu-vă tot binele,

Toni Berbece

În aceste vremuri cei mai săraci dintre oameni sunt cei care nu au cui să se roage sau care știu și văd că se roagă unui dumnezeu fals. Cei care făceau Yoga pentru a primi starea aceea Zen realizează că Zen-ul a dispărut, cine se închina unor oameni morți vor simți și ei neliniște, pentru că nici morții, nici vii, nici vacile (cărora li se închină indienii), niciun dumnezeu care promite fecioare dincolo, nicio credință moartă nu-ți va da pace, ci în aceste momente doar Dumnezeul adevărat, cel ce poate opri molima și teama ta, dă liniște și pace.

În aceste vremuri cei mai săraci oameni sunt cei care nu pot găsi fericirea nici în seriale tv, nici în jocuri video, nici în mâncat sau leneveală, cei mai săraci oameni sunt cei care nu au descoperit că Scriptura și meditatul la ea aduc fericire si pace (Prov. 16:20). Citiți Scripturile pentru că ele vor îmbogăți viețile voastre cu înțelepciune, vor aduce pace și liniște în sufletele voastre.

În aceste vremuri cei mai săraci oameni sunt cei care nu au veșnicia asigurată. Cei care au realizat că de vor fi răpuși de virus ei nu au unde să se ducă. Pentru ei viața de dincolo e o enigmă și o groază. Acești oameni trebuie să-și asigure veșnicia urgent. E simplu, Biblia ne spune că oricând, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit, cine își va mărturisi păcatele, își va cere iertare și se va lăsa de ele cât timp va mai trăi pe acest pământ, va primi pacea împăcării cu Dumnezeu și viața veșnică.

Nu fi sărac, nu te lăsa sărăcit de păcat, de firea păcătoasă și de Diavolul, care te vrea cu el o veșnicie în Iad. Împacă-te cu Dumnezeu cât încă mai respiri!

“Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!” – Fapte 2:21

Cu prețuire,

Toni Berbece