Nu vei vedea un creștin rupând ușile unui supermarket ca să prindă un bax de ulei.

Nu vei vedea un creștin bătându-se cu un pensionar pe un bax de făină.

Nu vei vedea un creștin călcând peste oamenii trântiți la pământ de îmbulzeală, pentru a ajunge cel dintâi la conserve.

Nu vei vedea un creștin panicându-se la cea mai mică veste de moarte, el va sta calm și chiar va aștepta întâlnirea cu Domnul și Dumnezeul lui.

Panica nu este proprie unui creștin ancorat în Hristos și în Cuvânt. Pentru că Hristos ne-a spus că vom auzi de vești de războaie, de cutremure, de boli și tot tacâmul vieții și a zilelor din urmă, dar atitudinea noastră trebuie să fie aceasta: “Nu vă tulburați!”

Un creștin tulburat este un creștin care nu are o relație cu Domnul, acel Domn care a făcut făina și uleiul văduvei din Sarepta să crească când acestea nu se mai găseau la magazin, astfel de crestin nu are o relație cu Cel care a hrănit mii de oameni cu doar câteva pâini și câțiva pești în două rânduri. Când rafturile lumii acesteia vor fi golite, Cel care a făcut să cadă pâine din cer peste evrei timp de 40 de ani 6/7 fără pic de întârziere, va continua să aibă rafturile pline.

Dragilor, nu uitați că lumea e cu ochii pe noi, nu ne putem comporta la fel, nu putem să intrăm în aceeași panică și disperare ca și ea. Atunci care ar mai fi diferența și ce transmitem despre Dumnezeul nostru?

Fii calm, încrede-te în Domnul!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Domnule membru în USR, ați profitat de criza și panica numită Coronavirus pentru a jigni din nou creștinii din România. În primul rând i-ați jignit pe toți cei care se adună în Biserici și au contact fizic fie prin împărtășanie fie prin alte moduri, spunând că tare ati vrea să vedeți Bisericile închise. Dar cluburile pline de droguri și seringi, de “cuie” date din gură în gură, de sticle “pupate” de zeci de oameni, de pahare de care nu se mai ține cont cine a băut din ele, pe acelea nu le vreți închise? Acestea sunt focare de infecție mereu și când Corona dispare.

Apoi ați catalogat ungerea cu untdelemn ca fiind din Evul Mediu, (făcând aluzie că cei care o practică sunt reduși mintal) și v-ați exprimat dorința de a vedea societatea scăpată de practicile acestea. Dacă pentru dumneavoastră nu mai există minuni (deși faptul că gândiți, vorbiți, respirați, este o minune zilnică) asta nu înseamnă că noi ceilalți nu vedem minuni sau nu credem în ele. Zilnic se întâmplă lucruri care dau peste cap logica, legile fizice sau analizele dezastruoase ale unui pacient.

Domnule Caramitru, tare m-aș bucura ca în fața casei dumitale sau în fața sediului partidului să ajungă toți acești oameni care au nevoie de mângâierea lui Dumnezeu printr-un preot/pastor sau de vreo minune. Ați rămâne șocat să vedeți pentru câți oameni Biserica și Dumnezeu există și contreză. Dacă ați putea ține pe umeri măcar povara sufletească a zece oameni, dacă ați putea asculta rugăciunile lor și dacă ați putea să-i faceți să plece ușurați, plini de încredere și de pace cum o face Biserica, atunci aș fi fost și eu de acord să le închidem pe toate, nu doar pe perioada crizei produse de Coronavirus. Dar Biserica și credință în Dumnezeu sunt temelia vieții sau “creanga” aceea pe care și dumneavoastră stați. Dacă ar mai pune mâna câteva mii de genul pe fierăstrăul necredinței, ne-am da seama ce hău era sub noi și ce ne ținea deasupra.

Dacă tot o țineți cu știința și aerele de om cult (“ifose de om care se crede dumnezeu” cum le numește Scriptura), aș vrea să vă zic că inclusiv neurologii au descoperit faptul că ale noastre creiere au nevoie de credință, de optimismul și de puterea ei. Un om credincios, un om care se roagă, un om care se raportează la această Ființă extraordinară, este de mii de ori mai sănătos și fizic și mintal și spiritual decât un ateu și categoric mai deștept.

P.S. Stați liniștiți, Biserica nu va îmbolnăvi pe nimeni cu nimic, ne supunem oricărei carantine de va fi nevoie, iar Biserica nu se va închide niciodată, clădirile da, dar Biserica lui Cristos se va aduna mereu, pentru că acolo unde sunt adunați doi sau trei în Numele Lui aceea e Biserica! 🙂

Cu prețuire pentru toți credincioșii,

Toni Berbece

Turnurile gemene au fost dărâmate și peste 1500 de oameni au murit doar pentru că un instructor de zbor nu a luat seama la “gluma” unui pilot student care a zis: “Nu trebuie să învățăm să și aterizăm!” Dacă ar fi luat seama ar fi prevenit această tragedie. Naivitatea costă vieți, dar mai grav este că pe unii îi costă veșnicia.

Am crezut că toți care vin la Biserică sunt ucenicii lui Hristos, dar și Anania și Safira veneau la Biserică cu gândul de a profita de bunătatea și dărnicia ei. Unii vin din interes, Hristos îi vindecă, îi eliberează le rezolvă problemele după care nu-i mai vezi.

Am crezut că toți care vin să fie botezați vor să-L urmeze pe Cristos, dar și Simon vrăjitorul a venit la Filip să fie botezat, dar mai apoi Petru l-a dat pe față și i-a spus că este plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii, pentru că a vrut să facă lucrarea Domnului pentru bani. Sunt mulți de Simon prin seminariile teologice și prin Biserici, care slujesc pentru bani, faimă și alte interese.

Am crezut că toți cei care cântă laude lui Dumnezeu îl onorează pe El, că toți cei care fac lucrarea Lui sunt dedicați pe viață, dar și Iuda a cântat, s-a rugat, a învățat de la Cel mai bun, a primit putere și autoritate să vindece și să scoată draci, după care a dat totul pe 30 de arginți. Avem și noi Iude prin Bisericile noastre pe care-i ținem la amvoane doar pentru că ne este greu să credem că dintr-un Iuda plin de Duh se poate ajunge la un Iuda plin de Satana, prin neveghere.

Avem o naivitate specifică, în care credem că toți cei care ne calcă pragul sunt sfinți sau au astfel de dorință și nu ne mai dorim darul deosebirii duhurilor, nu-L mai întrebăm pe Dumnezeu și nu ne mai trebuie discernământ, astfel Satana ajunge să planteze neghină în Biserici nu noaptea, ca în pilda lui Cristos, ci ziua în amiaza mare, sub ochii noștri, doar pentru că nu vrem să ne delimităm de păcat și de cei care-l fac cu nerușinare!

Nu fi naiv, fii vigilent și plin de Duhul de discernere!

Cu prețuire,

Toni Berbece