Skip to main content

Mici exerciții de a fi mai buni…

Mi-am dat seama că a fi mai bun începe de la cele mai mărunte lucruri ale vieții. De exemplu astăzi am refuzat să mai claxonez pe cineva care mi-a tăiat calea. Am zis: “Și ce dacă mi-a tătat calea, de ce să mă agit, îl voi tolera, am fost și eu în locul lui!” Haideți să ne gândim la următoarele situații…

Și ce dacă am fost vorbit de rău, nu voi suna să-mi fac dreptate, mă voi comporta ca și cum nu am auzit nimic. De ce să-mi amărăsc sufletul și să-mi hrănesc mintea cu mizeriile lor.

Și ce dacă am fost păcălit de cineva care mi-a promis marea cu sarea, și ce dacă nu am mai ținut cont de ce mi-a spus, mă voi face, spre liniștea mea, că nu a existat acea promisiune. Nu voi atârna de promisiuni deșarte.

Și ce dacă mă sună doar când are nevoie, uneori, cu unii oameni, așa sunt și eu fără să realizez. Voi ajuta chiar dacă mă simt folosit. Uneori nu ne dăm seama că suntem pentru unii oameni ca un colac de salvare, iar asta ar trebui să ne onoreze.

Și ce dacă nu mi-a făcut bine când a avut ocazia, este problema lui că a omis șansa de a face un bine, eu mă voi comporta ca și cum nu aș fi fost nedreptățit sau ignorat. Mă voi purta frumos chiar și când mă simt ignorat.

Și ce dacă nu și-a cerut iertare, voi vorbi cu ea/el indiferent de atitudinea ei/lui, dragostea acoperă totul, mă voi purta ca atare.

Uneori așa-i că dragostea sună ca prostie pentru fiii lumii acesteia? Dar dragostea nu e proastă, ci împăciuitoare, iar cei care caută pacea sunt cei care-l vor vedea pe Dumnezeu. Problema noastră, a creștinilor, este că vrem să fim fericiți, dar nu trăim fericirile. Trăiește ca fiind blând, flămând după lucruri bune, milostiv, curat și împăciuitor și Cerul te va numi fericit, iar starea ta va fi mereu excelentă.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Nu sacrifica niciodată…

Nu sacrifica niciodată propria familie pentru nimic în lume. Aud atât de des: “Mi-am sacrificat familia pentru carieră…” Asta este o scuză care nu ține. Familia și cariera pot merge liniștite mână în mână, iar dacă vreo carieră cere sacrificarea familiei leapăd-o. La sfârșit ce vei strânge în brațe? Cariera? Banii făcuți din carieră? Nu, ci vei simți nevoia să ții în brațe o persoană dragă, un copil, pe cineva care să te iubească necondiționat și nu pentru banii din carieră.

Nu sacrifica niciodată sănătatea pentru bani, case, mașini sau orice altceva. Sănătatea este ea însăși o bogăție, iar ea nu se poate uneori cumpăra cu toți banii din lume. Prea des văd tineri care cred că sunt indistructibili, aleargă nebunește, pierd nopți după nopți, consumă tot ce le iese în cale, iar la 30 de ani arată ca la 60, obosiți, ridați, sătui de viață și cu privirea pierdută. Alergătura după poftele lumii și după banii ei sunt în definitiv o deșertăciune, totul se ia cu măsură și cu multă curăție de inimă.

Nu sacrifica niciodată șansa altuia de a auzi despre Cristos, salvarea vieții. Prea des văd oameni care le sacrifică altora șansa de a ajunge în Cer. Am fost criticat pentru că nu era MOMENTUL de a mă ruga pentru cineva, nu era momentul de a vorbi cu cineva despre Dumnezeu, nu era momentul de a le da câte o carte despre credința mea în Dumnezeu, nu era momentul… Dar oare aș mai fi avut alt moment? Eu la asta m-am gândit cu groază. Uneori avem doar un singur moment de a le vesti altora Evanghelia. De aceea de fiecare moment trebuie profitat ca de unicul. Abia când vom ajunge în Cer, prin har, vom realiza că am pierdut multe momente prețioase vorbind despre nimicuri, când noi de fapt dețineam comoara vieții, pe Cristos.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Impresii după întâlnirea cu doamna Dăncilă și cu domnul Teodorovici

Dincolo de niște politicieni sunt doi oameni care au nevoie de mântuire. Cineva mi-a zis că de ce nu m-am rugat de acasă? Dar oare credința nu vine în urma auzirii? Orice rostire a credinței asupra acelor oameni le poate aduce prin Cristos mântuire. Când am întins mâna în dreptul doamnei Dăncilă și m-am rugat am cerut Domnului binecuvântare și protecție peste mintea, trupul și sufletul ei și știu că sufletul ei a fost înviorat și a gustat din bunătatea creștinilor, care este a lui Cristos de fapt. M-am rugat și pentru domnul Teodorovici și am cerut protecție și înțelepciune peste mintea lui.

Unii mi-au zis: “Ai stat la masă cu cel care a zis că-i plac curvele!” Dar Isus nu a stat la masă cu curvele și cu vameșii pentru a le oferi o șansă? Domnul Teodorovici a spus la un moment dat că genunchii lui nu se pleacă înaintea niciunui om, iar eu i-am scris pe cartea “Cum vorbește Dumnezeu astăzi”, pe care i-am dăruit-o, următoarele: “Genunchii care se pleacă înaintea lui Dumnezeu nu vor tremura niciodată de frică.”

Cartea pe care i-am dăruit-o incepe fix cu abordarea păcatului curviei și cu subiectul cugetului sfințit de Dumnezeu, care te luminează în a-ți arăta păcatul. I-am dat și o carte de vizită și i-am spus că oricând aș veni la o întâlnire de rugăciune cu el și dacă dorește să vorbim despre credință oricând o fac cu dragoste.

Doamnei Dăncilă i-am dăruit cartea “Înțelepciunea poporului sfânt”. M-am rugat pentru mintea ei și i-am recomandat să o citească și i-am vorbit un pic despre cartea Proverbe din Biblie. Poate că i-am stârnit apetitul de a citi despre înțelepciunea lui Dumnezeu. La sfârșit am realizat că s-a simțit binecuvântată pentru că mi-a strâns cu căldură mâna chiar de două ori.

Dincolo de doi politicieni sunt doi oameni care au nevoie de mântuire, de Evanghelia lui Cristos, de trezirea cugetului și pentru asta am fost acolo. Zic și eu ca Pavel: “Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.

4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.

5 În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.

6 N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.”

Iar celor care mi-au spus că am luat bani pentru întâlnirea asta nu aș vrea să le urez să trăiască nici măcar o zi cu cei 0 lei pe care i-am primit, ci zic doar ca Dumnezeu să judece între mine și ei, Dumnezeu să judece vorbele lor de ocară. Evanghelia pe care am primit-o nu se dă pe bani, ci se dă cu multă dragoste și dăruire, iar Dumnezeul Cerului poartă de grijă copiilor Săi!

Cu prețuire,

Toni Berbece