Fiind în Atlanta am luat Uberul spre un meci de Baschet. Soferul, mare fan al decedatului Kobe Bryant, era în stare de șoc. Apoi când am ajuns la stadion am văzut poza lui Kobe peste tot. Vestea morții lui și a fiicei sale a șocat întreaga lume, mai ales America. Iată că moartea nu se uită la vârstă, la faimă, la bani, la faptul că ești într-un elicopter personal, ci când lovește trebuie să fii gata să dai ochii cu Dumnezeu, Judecătorul celor vii și al celor morți.

Aud adesea: “Domnul vine!” Iar mulți zic că El nu mai vine, dar iată că întâlnirea cu El vine chiar dacă momentan nu la comun, totuși, pe rând, suntem luați cu toții de moarte spre viața de apoi. Pentru Kobe și fiica sa, putem spune că Domnul a venit, alergarea lor s-a terminat. Oare erau pregătiți, oare se așteptau să plece așa curând? Te întreb pe tine, ești gata să te întâlnești cu Dumnezeul tău? Moartea lui Kobe și a fiicei lui ne spun pentru a suta oară că viața aceasta este atât de fragilă și de efemeră încât singurul ei sens este să ne pregătim pentru veșnicie, pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Iar oamenii care trăiesc cu gândul la veșnicie trăiesc cea mai frumoasă și curată viață, nu au nimic de pierdut nici aici și nici dincolo.

Omule, împacă-te cu Dumnezeu, cere-i iertare pentru păcatele tale și lasă-te de ele, astfel vei fi pregătit oricând, iar moartea va fi și pentru tine un câștig și nu o tragedie cum a declarat acum 2000 de ani Apostolul Pavel. Mă rog să-ți asiguri veșnicia!

Dumnezeu să mângâie inimile celor din familia lui Kobe Bryant și a tuturor celor care l-au cunoscut și iubit!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Avem câteva principii pentru copiii noștri.

1. Nu ne pedepsim copiii pentru un accident care ține de îndemânare. Copilul va învăța cu timpul să nu mai spargă pahare sau farfurii. Le-am comunicat că liniștea lor este mai importantă decât o farfurie. Nu le înroșim fălcile pentru că au scăpat bolul cu lapte. Nu vreau ca ai mei copii să creadă că pentru mine o cană cu lapte e mai importantă decât ei. Nu-i pedepsim pentru jucării stricate, mintea lor trebuie să exploreze, să strice și să repare, să cerceteze și să modeleze. Nu le ucidem în ei pofta de a descoperi și de a crea. Astfel ei realizează că sufletele și dezvoltarea lor sunt mai importante pentru noi decât orice lucru din lumea aceasta.

2. Nu-i pedepsim sau nu țipăm și nu-i bruscăm când vin să ne mărturisească un păcat sau o prostioară. Nu vrem să îi descurajăm în a veni la noi când greșesc. Ei trebuie să știe că atunci când vor greși, orice greșeală ar face, mami cu tati vor fi acolo lângă ei, îi vor ajuta și nu vor urla la ei ca cei mai mari dușmani. Persoanele care le trec prin cap în orice problemă a vieții trebuie să fie Dumnezeu, mama și tata.

3. Cea mai importantă școala din lume pentru copiii noștri este timpul petrecut cu noi. Când sunt cu noi știm că absorb cele mai multe informații utile pentru viață. De aceea lăsăm telefoanele, îi lăsăm pe alții cu problemele lor, ne lăsăm problemele noastre și petrecem timp cu ei. Călătorim mult împreună, pentru că viața cu copiii tăi este cea mai scurtă perioadă a vieții. Cu un copil poți petrece o medie de 22-25 de ani. Ce-s anii aceștia pentru o viață de om? Așadar, timpul cu el este cel mai prețios timp din viață.

4. Cele mai importante investiții din viața copiilor noștri sunt rugăciunea și Scriptura. Nu există ceva mai prețios de pus în ei. Dacă-i înveți rugăciunea nu vor fi niciodată singuri, niciodată disperați, niciodată fără speranță. Iar dacă vei pune Scriptură în ei și apetit pentru a o citi, vei pune în ei de fapt cele mai valoroase principii de viață. Această carte îi va ține departe de vicii, de oameni răi, de închisoare, de prostii și de nimicuri. Biblia dă sens vieții cum nu dă nimeni și nimic.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Mi-a fost frică de faptul că nu o să am cu ce să fac nunta, dar m-am rugat, i-am cerut ajutorul lui Dumnezeu, iar în ziua nunții îmi aduc bine aminte că aveam vreo 3000 de lei pe plus, cumpărasem tot ce trebuia și am rămas și cu bani. Au curs efectiv din mana lui Dumnezeu.

Mi-a fost frică de faptul că eu și cu soția nu vom termina studiile. Dar am alungat frica, ne-am rugat, i-am încredințat facultățile noastre în mâna Domnului și au fost finalizate cu succes.

Mi-a fost frică să fac copii, mă gândeam cu ce o să-i cresc, când o să crească mari o să le crească și nevoile, iar eu nu o să am ce să le dau. Dar m-am rugat, am alungat frica, iar azi copiii mei nu duc lipsă de niciun bine.

Frica este un paralizant, te ține pe loc, te oprește din a avea încredere în Dumnezeu. De aceea fricoșii nu ajung în Cer, pentru că nu poți sta o veșnicie lângă Cel în a căror puteri și în a cărui providență nu ai crezut. Alungă frica și fă ce ai de făcut!

Cu prețuire,

Toni Berbece