Înainte să plec într-un concediu mult așteptat, cineva mi-a zis să am grijă unde parchez că în parcări se sparg mașini. Lucrul acesta m-a tulburat mult și era să-mi fure pacea până când am zis “gata”, nu voi permite acestui gând să mă tulbure. Am parcat cu precauție, dar am alungat orice stres.

Apoi un alt gând m-a lovit ca un pumn în moalele capului: “Dacă mă vor lăsa plăcuțele de frână pentru că s-a cam făcut numărul de km până la schimbarea lor?” Iar m-am simțit foarte tulburat. Se vedea pe fața mea că mă frământă ceva. Soția m-a întrebat ce am că sunt cam tăcut. Mi-am dat seama că iar sunt în pericol de a-mi pierde energia și pacea din cauza unui gând. Așa că am intervenit și nu am mai permis acestui gând să mă macine. Efectiv mi-am infuzat mult optimism și mi-am zis: “Gata, nu mai dau voie niciunui gând să-mi fure concediul!” Și așa a fost. Am avut pace și ce credeți? Nici mașina nu mi-a fost jefuită în parcare și nici plăcuțele de frână nu m-au lăsat.

De câte ori oare nu te-au zdruncinat grav niște gânduri apărute de nicăieri? De câte ori oare nu te-ai consumat pentru lucruri care de fapt nu s-au întâmplat? Se spune că 80% din gândurile noastre sunt pesimiste, sunt avertizări de multe ori absurde, care ne iau pacea. Avem de luptat zilnic cu zeci de gânduri de îngrijorare care ne iau pacea, majoritatea gândurilor sunt distructive, cauzează stres iar stresul produce o cantitate mare de cortizol în creier care e toxic pentru tot organismul. Stresul fiind cauza multor boli. În lumea întreagă stresul produce pagube în sistemul sanitar de peste 1000 de miliarde de dolari, doar în America se cheltuie 300 de miliarde pe tratarea bolilor cauzate de stres.

Controlând factorii de stres, controlăm sănătatea noastră spirituală, mintală și fizică. Depresia este adesea un efect al stresului, cercetătorii au descoperit că patologic nu există în niciun creier riscul de a te trezi cu depresie din senin, ci doar în urma unui stres pe care l-ai lăsat să-ți macine mintea.

Așadar, cum a zis Mântuitorul, nu trebuie să ne îngrijorăm pentru că îngrijoararea nu aduce nimic bun, viața e mai mult decât lucrurile pentru care ne îngrijorăm de obicei, adică mai mult decât materialism (mâncare, băutură, haine, lucruri). Viața înseamnă bucurie, pace, relații și tot felul de alte experiențe frumoase.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Un țar a văzut odată un bărbat care alerga peste un râu pe care erau sloiuri de gheață, ceea ce făcea era extrem de periculos, oricând risca să alunece și să pice în curenții reci și rapizi, fără a mai putea fi salvat. Și-a trimis soldații să-l prindă și să afle de ce a făcut acest lucru. A aflat că pentru o sumă foarte mică de bani a făcut pariu cu un prieten că poate traversa râul acela. Atunci țarul a poruncit să fie biciuit zdravăn, pentru că dacă e gata să-și riște viața pentru așa puțini bani e dispus să facă orice nelegiuire dacă e plătit.

“Drogul” despre care vreau să vă vorbesc se numește “banul”. O dată ce începi să-l iubești nu te mai poți opri dacă nu te lași eliberat de Cristos. Pavel ne spune că iubirea de bani ne face să ne străpungem singuri cu mult chin. Oamenii care iubesc banii iau cele mai proaste decizii în viață, pentru avuții își vând trupurile, familiile și nu în ultimul rând sufletele. De exemplu, Iuda l-a vândut pe Isus pentru doar 30 de arginți. Cum să faci așa ceva? Explicația este că era dependent de “drogul” numit “iubirea de bani”.

Ești tu îndrăgostit de bani, dai orice pentru ei, faci orice ca să-i aduni, devii irațional când e vorba să-i faci, ești dispus să-ți vinzi trupul sau chiar sufletul pentru un venit bun? În lumea artistică e o modă să-ți vinzi sufletul pentru faimă și bani, apoi urmează după o scurtă glorie dezastrul. În România sunt persoane care se vând unor meserii spurcate pentru 5000 de euro. Întrebarea este ce faci cu banii, cum îți speli mai apoi cugetul? Cum îți cumperi sănătatea? Cum poți câștiga iubirea celor pe care i-ai dat pentru bani? Pentru că Eclesiastul ne învață că iubirea nu se poate cumpăra. Asta vă poate povesti Samson care a plătit bani mulți ca să doarmă în brațele Dalilei, care mai apoi l-a vândut pe mai mulți bani. Așadar, nu da pentru bani ceea ce mai apoi nu poți cumpăra cu bani, anume curăția sufletului, iubirea familiei și sănătatea.

Cu pretuire,

Toni Berbece

Niciodată să nu calci peste alții ca tu să te înalți, niciodată să nu sapi groapa altuia ca tu să continui cursa liniștit, niciodată să nu sapi pe la spate, să spui minciuni denigratoare despre cel care trăiește în pace lângă tine pentru ca tu să fii promovat, iar prietenul tău concediat. Niciodată nu călca pe cadavre, pentru un “bine” personal, pentru că Cel ce este drept va vedea și vei plăti cu lacrimi nedreptatea pe care ai făcut-o.

Niciodată să nu dai speranțe de iubire unei persoane pentru care nu ai gânduri serioase, nu fă trofee din inimi. Nici măcar animalele nu e moral să le vânezi pentru trofee, darămite inimile unor oameni care și le pun pe tavă pentru tine. A iubi și a lăsa mai apoi e cel mai crud lucru pe care-l face omul. Multe șine de tren au văzut astfel de inimi frânte… Nu fii fără inimă cu cea/cel care-ți dăruiește inima pentru că tu i-ai cerut-o. Cel mai prețios lucru pe care-l vei avea vreodată în viața ta va fi inima celei/celui care ți s-a dăruit.

Niciodată să nu spui “n-am”, “nu pot”, “nu am timp” celui care depinde de ajutorul tău și care nu mai are la cine să fugă. A lăsa să plece de la tine un suflet disperat care cere ajutor, un suflet pe care Dumnezeu l-a trimis la tine, deși tu ai fi putut să-l ajuți, este o înfrățire cu cel rău. Omul e făcut pentru a ajuta, pentru a dărui, pentru a iubi, iar când nu o mai face nu e om. Când poți și nu faci un bine, Biblia ne spune că e păcat. Nu doar ce faci e păcat și ce nu faci poate fi păcat.

Cu prețuire,

Toni Berbece