Să nu te lași niciodată tulburat de ziua de mâine, dacă o aștepți cu teamă, cu îngrijorare, cu frământare, deja te-a învins. Așteapt-o mai degreabă cu un strigât de război în suflet, cu foamea de a o înfrunta cu pieptul în față. Singurul supraviețuitor al unui lagăr nazist și-a dezvăluit secretul, a spus că el ieșea cântând la spartul de roci și la muncile grele la care era pus, el mânca cântând mâncarea aceea mizerabilă și pâinea mucegăită, atitudinea l-a salvat.

Să nu te lași tulburat de oamenii a căror scop este doar să te infecteze și pe tine cu nemulțumirea lor, cu criticile lor, cu ochii lor răi, cu bârfa lor. Cinci minute de plecat urechea la ce spun ei îți poate fura energia și dispoziția pentru întreaga zi. Așadar nu le da apă la moară fiilor lui Zebedei care ar da foc la toți dușmani, nici fariseilor care ar crucifica pe toți cei care sunt mai buni ca ei și i-au întrecut în “bunătate și fapte bune”, nu te lăsa ademenit nici de interesul fals al Irozilor față de cele bune, ipocriții au interes față de Dumnezeu doar din vorbe, căci din fapte au interes pentru celălalt stăpân.

Să nu te lași tulburat de privirea cu inferioritate la tine însuți, nu compara casa ta cu casa mai mare a altuia, mașina ta cu mașina mai bună a altuia, cu avuțiile și realizările altora mai mari și mai bune. Privește întotdeauna invers, la cei ce au mai puțin pentru a fi mulțumitor cu ce ai tu. Am fost să vizitez o familie cu mulți copii, iar unul dintre ei era ars pe mare parte din corp, o tânără din echipă i-a spus acelui copilaș să privească la pielea ei ca la ceva unic, cu model, cu forme frumoase, pe care alți copii nu le au. Deja copilul acela s-a înseninat. Nimeni nu-i spusese acest lucru, nimeni nu-i dăduse perspectiva aceasta. Și ceilalți copii parcă priveau cu invidie la pielea specială a celui ars. Am rămas uimit de puterea optimismului.

Așadar, nu te lăsa tulburat pentru că Dumnezeu a pus totul în atitudine, acolo este energia viteazului, cineva spunea că atunci când mintea îți spune că nu mai poți de fapt ai consumat doar 40% din energia fizică și mentală. Nu lăsa mintea să dicteze tonul, ci atitudinea ta încrezătoare în ceea ce ți-a dat deja Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a trimis pe Ghedeon să-i bată pe madianiți, prădătorii lor, i-a zis: “Du-te cu puterea care este deja în tine!” Dar el nu aflase încă. Ai putere, descoper-o!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Nu glumesc, chiar așa îl cheamă pe băiețelul din imagine cu sacoul imens pe el. Am plâns în casa lui, am plâns până nu am mai putut, am plâns de durere, două camere minuscule și 10 copii plus doi părinți. Pe masă o mămăligă din care au ciugulit cei 10 toată ziua. Ei nu au nicio vină că s-au născut acolo, ei nu au nicio vină că nu au casă mare, curent electric, căldură și hainele de care au nevoie. Casa lor e la 15 minute de șosea și la o oră de mers pe jos până la școală. Nu știam ce să le mai dăm, un sac de haine, niște ghiozdane și niște alimente au fost pentru ei mană cerească.

În alt sat am întâlnit nouă copii într-o cameră, iar sora lor cea mai mare de doar 11 ani le gătea celor mici. Am întrebat-o ce să-i aduc data viitoare când venim la ei, mi-a zis că își dorește o bicicletă cu care va ajunge mai repede la școală. În alt sat am întâlnit două familii care avea împreună peste 10 copii, iar curtea nu era mai mare de 300 mp, iar căsuțele minuscule. Una dintre mame ne povestea că trebuie să nască, iar pe unul dintre copii l-a născut pe dușumea asistată de soțul ei, pentru că ambulanțele vin greu, iar ei nu au telefon să sune, ci trebuie să caute un telefon pe la vecini.

Vrei să fii mai mulțumitor cu ceea ce ai? Vrei să fii misionar, vrei să dăruiești ceva și nu ai cui? Hai într-o excursie în Vaslui, ca Vaslui sunt zeci de alte județe din țară, pline de sărăcie, pline de copii care nu au nicio șansă dacă nu le este dată una. Noi ne-am dus să le ducem ghiozdane, dar ne-am făcut o listă cu o sumedenie de alte lucruri pe care trebuie să le ducem în zonă curând. Abia așteptăm să revenim. Mulțumim Magdei Savuica și echipei Dragoste Desculț pentru treaba minunată pe care o fac în acest județ și pentru că ne-au fost călăuză. 🙂

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am plecat cu o echipa spre satele sărace din Vaslui, iar în drum spre destinație ne-am oprit să dormim la o pensiune. Acolo am fost întrebați cu ce scop le vizităm județul. Le-am spus că am citit Biblia, iar acolo am găsit cuvintele Domnului Isus care ne spun că El este în orice sărac, în orice bolnav, în orice om închis în pușcărie și dacă le facem lor bine e ca și cum I-am face bine Lui, așadar pasiunea noastră pentru Cristos trebuie să se convertească în pasiune pentru oameni, pentru cei mai săraci și lipsiți dintre ei.

La o masă, nu departe de noi, era un domn cu un pahar de vin în mână care ne asculta zâmbind. A așteptat să ne instalăm în camere, iar apoi a venit la noi și a donat și el ceva pentru copiii la care mergem. Stăteam și mă gândeam că dacă oamenii ar citi Biblia ar realiza că menirea noastră este să ne iubim unii pe alții și să ne gândim la binele altora, că suntem chemați să-i iubim pe semenii noștri ca pe noi înșine. Citind Biblia realizăm de fapt că în ziua judecăți nu vom fi judecați după realizări, după greutatea contului, ci după comorile pe care le-a strâns în Cer, vom fi judecați “după ce am trimis” înaintea noastră acolo sus prin dărnicie.

Isus le-a spus oamenilor din ziua judecății care au trăit doar pentru ei: “Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui! Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat (Matei 25:41-43)!”

L-ai văzut pe Isus bolnav, flămând, închis, îmbrăcat în zdrențe? Dacă nu? Te îndemn să vizitezi satele sărace din România și să cauți măcar o închisoare, acolo El e prezent și te așteaptă cu darurile tale, El e prezent acolo pentru că El a venit să-i mântuiască pe cei pierduți, a venit la cei care au nevoie de doctor. Astfel vei împlini porunca lui Cristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece