Eram la cumpărături cu soția mea când am simțit să-i spun că are o frumusețe care mă “tulbură”, când o privesc ceva se răscolește în mine. Complimentul acesta care nu m-a costat nimic, doar 30 de secunde și o deschidere de gură, a înseninat-o, i-a schimbat instantaneu dispoziția. A fost apoi tot timpul numai zâmbet și plină bucurie. Stăteam și mă gândeam că cel mai bun medicament pentru familiile noastre este gratis și la îndemâna oricui.

Complimentele ne țin sănătoși mintal, ne descrețesc fața (ajută tenul), produc în creier hormonul fericirii care luptă cu depresia, anxietatea, atacurile de panică și cu fricile, deci fac așa de mult bine încât valorează cât o farmacie întreagă și cât 100 de psihologi la un loc, de fapt nici medicamentele și nici psihologii nu pot repara ce strică lipsa de complimente față de partener. Mark Twain spunea că trăiește două luni cu o vorbă bună. Ce ar fi să le dăruim zilnic celor din jur vorbe bune?

Veninul cu care adesea ne înveninăm familiile sunt vorbele rele, critici acide, reproșuri, sâcâială, iar adesea nu realizăm că acest venin ne aduce viața de cuplu în impas. Dumnezeu să ne ajute să înțelegem că “din rodul gurii lui omul îşi satură fiinţa şi din venitul buzelor lui se satură. Viaţa şi moartea stau în puterea limbii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele (Prov. 18:20-21)”.

Așadar, folosește cât mai multe complimente și vei avea un partener fericit și o căsnicie trainică!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Nu vom înțelege niciodată un om sărac dacă nu am gustat din sărăcie, de aceea de multe ori trecem pe acolo pentru a nu ne uita disprețuitor, pentru a putea înțelege durerea omului care nu are și pentru a dărui. Fă un bine astăzi unui om în lipsă!

Nu vom înțelege un om bolnav dacă nu am cunoscut boala, de aceea de multe ori trecem prin valea umbrei morții pentru a nu-l uita pe cel care e nevoit să zăbovească mai mult decât noi pe acolo. Vizitează un om bolnav sau ocupă-te de nevoile lui!

Nu vom înțelege niciodată cât de dureroasă este trădarea până când nu am fost trădați de cineva drag, de aceea orice act de trădare în relații ar trebui să ne facă să promitem în sinea noastră că nu ne vom bate joc niciodată de sentimentele cuiva. Încurajează un om trădat, ridică-i moralul și fii tu un om credincios semenilor!

Nu vom înțelege niciodată profund lucrurile pe care nu le experimentăm, adesea Dumnezeu ne trece prin situații de criză pentru a ne face persoane sensibile și gata să sară în ajutor, de aceea nu disprețui momentele grele din viață pentru că ele te fac om, o persoansă sensibilă și înțelegătoare, ceva ce facultățile lumii nu-ți pot da. Cristos nu ne-a salvat stând pe tron, ci coborând printre noi, suferind ca și noi și fiind ispitit ca și noi, de aceea ni se spune: “Căci n-avem un mare preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi dar fără păcat” (Evrei 4:14-16).

Cu prețuire,

Toni Berbece

Bunica și bunicul nu aveau săli de Fitness, nu alergau pe bandă nici nu trăgeau de fiare, nu aveau creme pentru arderea celulitei, dar se iubeau de numa’, bunica nu l-a lăsat pe bunicu pentru că avea burtă, nici bunica pe bunicul pentru că avea celulită. Burta și celulita nu erau dușmani ai familiei pe vremea lor.

Bunica și bunicul nu aveau saloane de înfrumusețare și nici de epilat, bunica se făcea frumoasă acasă cum știa ea, iar bunicul o iubea așa, simplă, naturală și “de la țară”. Nici bunicul nu se epila pe picioare și nu-și făcea unghiile cu lac, avea adesea noroi sub ele, dar bunica era înnebunită după mirosul lui de câmp și după ce-i înmuia picioarele în apă fierbinte i le curăța cu grijă.

Bunica și bunicul nu aveau internet, nu aveau Whatsapp, Facebook sau Instagram, nu vorbeau pe Skype când plecau cu zilele de acasă, dar știau întotdeauna unde să se întoarcă, dorul de casă era dor, iar fidelitatea era fidelitate, nimeni nu le putea fura ochii sau iubirea. Azi avem de toate pentru a comunica fără limită, dar oameni se înstrăinează tot mai repede unii de alții, iar familiile se rup tot mai ușor.

Bunica și bunicul aveau Biserica acasă, în cămăruța lor, el lua Biblia și citea după care se rugau împreună fără a se grăbi că începe meciul, fără a fi stresați că le bâzâie telefoanele, că au primit notificări sau că sună nu mai știu cine cu chef de vorbă. La ei rugăciunea era rugăciune, iar dacă erau mai aproape de Cer erau pentru că nu se grăbeau când se puneau pe genunchi, ci zăboveau acolo până Îl auzeau pe Dumnezeu în inimile și mințile lor.

De aceea bunica și bunicul au trăit peste 60 de ani împreună, iar când bunicul a plecat la Cer, bunica i-a spus: “Ești frumos, îmi pare rău că nu ți-am spus mai des!” Bătrânul acela din sicriu era cel mai frumos om pentru ea, pentru că-l vedea cu ochi cerești, nu cu cei pământești plini de defecte.

Așadar, dragostea e mai tare decât moartea, niciun obstacol nu poate sta în calea ei, ea râde de orice vrea să o stingă.

Cu prețuire,

Toni Berbece