Skip to main content

Ce distruge familia…

Familia distruge poftele nebune, când ai un soț sau o soție și îl/o iubești nu mai alergi după aventuri, nu mai răspunzi tentațiilor, de dragul lui/ei rămâi fidel ca partener. Gândul că poți răni persoana dragă te înfioară, te face cuminte și te face să te concentrezi doar pe ea, până la moarte în bine și la rău, așa cum ai promis.

Familia distruge propagarea bolilor cu transmitere sexuală. Tu nu vei lua SIDA sau Sifilis, sau alte “ciuperici” și iritații dacă ești credincios. În schimb, dacă te culci cu cine apuci va veni o vreme în care vei primi “factura”, iar pe factură va scrie boală și moarte în rușine și chinuri (Fredy Mercuri a murit de SIDA în durere și chinuri, Cochita Wurst plătește același preț – și sunt doar două exemple din milioanele lovite astfel de necurăție lor, citește Romani 1:26-28).

Familia distruge abandonul de copii și avortul. O familie adevărată (nu mă refer la cele distruse deja de Diavolul și care trăiesc în beții, egoism și infidelitate) va face copii și nu va alerga la fiecare sarcină să distrugă fătul. O familie e pregătită să primească și să crească cu multă iubire copiii care nu vin la întâmplare, noi punem “carcasa” numită trup iar Dumnezeu pune sufletul, deci fiecare copil e o lucrare în armonie între om și Dumnezeu.

Familia distruge în cele din urmă nebunia lumii acesteia, fără familie vom fi doar niște animale conduse de egoism, minciună, manipulare, ucidere și pofte spurcate. Familia este forța societății de a conserva binele. Fără familie este ca și cum ai încerca să-ți conservi carnea sub arșița soarelui, ai mai rămâne cu putregai și vierimi. Asta este societatea fără familie, o societate fără sare și fără lumină.

Familia e vaccinul moral al societății, e sănătate, e viață, e moartea viciului și învierea speranței și a iubirii.

Cu prețuire,

Toni Berbece

P.S. Poza este de la “mândrul marș” de ieri din București.

“Nu mi-am luat copilul la Biserică pentru că îmi era greu…”

Așa încep mulți părinți cu lacrimi în ochi să-și plângă copiii, care azi sunt distruși de patimi și vicii. Când copilul era în grija ta, când aveai putere asupra lui, când era timpul să pui principii sfinte în el și tu l-ai lăsat să doarmă sau l-ai lăsat acasă că se plictisea în Biserică, să nu te aștepți să culegi roade sfinte din viața lui. Biblia ne îndeamnă de mici să curățim în ei pornirile firii nebune.

Am fost învățător la Școala Duminicală mulți ani, iar la un moment dat a venit la mine o mamă și mi-a mulțumit cu lacrimi în ochi. Am întrebat-o pentru ce, la care mi-a spus că fiul ei trecut de puțin timp de 18 ani a venit într-o noapte acasă dintr-un club, a trântit ușa și a țipat la ea: “De ce m-ai dus la Biserică de mic că acum nu mai pot să fac ce fac prietenii mei!” El voia să bea, să fumeze, să se drogheze, să curvească cu fetele care i se puneau pe tavă, dar cugetul lui era viu, era lumină în el care-l avertiza despre întunericul care urma să-l distrugă.

Poza de mai jos este de aseară de la noaptea de rugăciune de la Biserica Profides Paris. I-am surprins pe unii dintre copiii prezenți cum se închinau și se bucurau în Cristos. Cea mai mare investiție este aceasta, să punem lumina lui Cristos în ei, lumina care nu-i va lăsa să-și distrugă viețile prin necurăție.

Luați-vă copiii la Biserică chiar dacă vă e greu, chiar dacă-i treziți din somnul dulce, chiar dacă mai plâng, chiar dacă se plictisesc la slujbe, pentru că dacă nu-i luăm să se lipeasca Dumnezeu de ei îi lăsăm acasă unde vor sta cu orele la desene, care majoritatea sunt pline de vrăjitorie, demonism, vulgaritate subtilă, tentă sexuală și altele. Decât cu creierul prăjit de desene și mizerii de pe youtube, evident că mult mai bine e să fie duși la Biserică, unde vor învăța să fredoneze cântece curate, să socializeze cu copii crescuți în curăție și altele. Astfel vor căpăta discernământ și vor alege singuri pentru ei ceea ce e curat și frumos!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Fii atent la tine…

Fii atent la tine când ești obosit. Oboseala ne face irascibili cu cei din jur. Adesea ridicăm tonul, nu avem răbdare, criticăm, bombănim când nu ne-am odihnit cum trebuie sau când ceva anume ne consumă toată energia. Este important când simți că ai obosit să te retragi pentru a-ți recâștiga energia. Poți răni multe persoane, chiar pe cei foarte dragi, dacă nu realizezi că tot ce-ți trebuie este un somn zdravăn. Adesea euforia succesului sau dorința de a obține ceva ne face să muncim până la epuizare, acesta fiind motivul pentru care ajungem să nu ne mai bucurăm de viață. Adesea depresia apare pe fondul oboselii psihice și fizice.

Fii atent la tine când ai eșuat într-un anumit domeniu. Nu extinde descurajarea și amărăciunea în toate celelalte domenii ale vieții. Nu distruge tot doar pentru că ai picat un examen al vieții, vor fi șanse să mai dai acel examen de “n” ori. Titanicul s-a scufundat pentru că nu a avut compartimentat subsolul astfel încât să poată izola partea cu spărtura, ca apa să nu inunde tot vaporul. Compartimentează-ți viața, izolează eșecul, nu-l lăsa să învenineze totul. Ai eșuat într-un domeniu, dar cu siguranță ai reușit în multe altele.

Fii atent la tine când ești jignit. Adesea reacționăm exagerat când cineva ne jignește, lăsându-ne demoralizați și lăsându-ne jefuiți de energia și de pofta de a continua în viață. Adesea m-am oprit din a face lucruri foarte bune doar de frica de a nu fi criticat din nou. De cele mai multe ori suntem criticați de invidioși, de oameni care se simt depășiți, crispați care sunt mereu într-o cursă de imagine cu cei din jur, iar când se simt întrecuți încep să pună piedici. Ei sunt ofticoșii aceia din copilărie care azi au crescut și au evoluat în oftica lor. Așadar, nu lăsa jignirile să te oprească din drum, ia doar critica constructivă, care te face mai bun și nu pe aceea care are menirea de a te opri…

Cu prețuire,

Toni Berbece