Cel mai mare pericol al zilelor din urmă nu va fi suprapopularea planetei și nici foamea. Planeta are resurse incredibil de mari, iar din avion se văd milioane de hectare înca nepopulate sau nefolosite.

Cel mai mare pericol al zilelor din urmă nu va fi încălzirea globală. Dacă Dumnezeu va mai îngădui pământul, oamenii vor avea capacitatea și resursele să treacă și peste asta. Iar dacă nu vine sfârșitul, Pământul va fi ținut de mâna tare a lui Dumnezeu, care l-a ținut și până acum fără ajutorul nostru.

Cel mai mare pericol al zilelor din urmă nu va fi nici vreun meteorit care va lovi pământul, ci cel mai mare pericol va fi moartea cugetului din conștiința socială sau a individului. Când popoarele vor alege de bună voie să-și omoare forța cugetului/legea iubirii pusă de Dumnezeu în om, care îi ține departe de rău, de nedreptate, de crime, violuri și de multe alte rele, atunci va veni sfârșitul.

Oamenii vor decide când vor pune punct omenirii și implicit planetei. Când popoare întregi se vor corupe prin ucidere de prunci (avorturi), prin divorțuri, prin proxenetism, prin pedofilie, prin deparavare sexuală, prin coruperea minților copiilor cu spurcăciuni sexuale chiar în școli și în familiile lor de către părinți, prin ucideri, războaie, ateism, materialism, închinare la demonic (Untold și alte mișcări demonice de vrăjitorie și ocultism), atunci va veni sfârșitul. Oamenii îl grăbesc sau îl îndepărtează. Oricum pentru copiii lui Dumnezeu a muri e un câștig, pentru că urmează Cerul, cununa, dar pentru fiii neascultării va fi vai.

Când Dumnezeu va privi pe pământ și va vedea că cei ca Noe sunt o raritate chiar și prin Biserici, atunci va aduna oamenii Săi, îi va pregăti de extragere din lumea aceasta, dar de data aceasta definitiv și nu printr-o corabie pentru că dincolo de cataclismele sfârșitului nu va mai fi continuitate pentru omenire, ci Dumnezeu va face ceva nou cu cei ce sunt ai Lui. De unde știu toate aceste lucruri? Din Biblie, cartea aceasta care a supraviețuit miraculos timp de milenii pentru a ne avertiza cu privire la fix aceste lucruri.

Crede și cercetează!

Cu prețuire,

Toni Berbece

P.S. Poza este din tabăra Profides unde am vorbit despre importanța cugetului și cum să-l păstrăm viu prin Duhul Sfânt!

Nicio zi fără să râzi. Râsul zdravăn timp de câteva minute echivalează cu câteva ore de somn și alungă tensiunea adunată în creier și în organism. Râsul este cel mai mare dușman al depresiei, al stresului și al îmbătrânirii precoce.

Nicio zi fără cel puțin o îmbrățișare. O îmbrățișare zdravănă a unei persoane dragi eliberează în tine atât de multă serotonină (hormon al fericirii) încât imediat te simți inundat de un sentiment de bucurie, împlinire și de pace.

Nicio zi fără dărnicie. Dăruind orice, fie că e vorba de bani, alimente, haine, flori, orice unei persoane din jurul tău, care fie are nevoi materiale fie are nevoia unui gest de iubire, nu faci decât să-ți umpli viața de sens. Dăruind devenim mai buni, devenim oameni, viața ne capătă sens, de aceea cei care au învățat să dăruiască nu se mai pot opri pentru că au înțeles care e menirea noastră de fapt.

Nicio zi fără muzică. Muzica produce în creier o conexiune între neuroni care dezvoltă și întărește funcționarea lor pe termen lung. Plus că bucuria care se declanșează în creier arată la un RMN cu substanțe de contrast ca o explozie de artificii, o explozie a bucuriei. Muzica ne relxează, ne vindecă creierul, ne întărește neuronii, sudează conexiuni noi plus că dezvoltă capacitatea de a ne deprinde repede cu orice îndeletnicire nouă.

Nicio zi fără meditație la Dumnezeu și fără rugăciune. Oamenii de știință au descoperit că cine meditează la Dumenzeu dezvoltă din creier acea parte care se ocupă cu altruismul, socializarea, empatia, mila și bunătatea. Dumnezeu e legat de tot ce înseamnă bine. Așadar, meditând la Dumnezeu și rugându-te la El deja devi tu însuți mai bun, mai deschis spre cei din jur și spre a fi o binecuvântare.

Toate aceste lucruri sunt gratis și fac cât toate medicamentele din lume la un loc, înseamnă sănătate fizică, psihică și spirituală. Dumnezeu ne-a dat toate aceste “medicamente” gratis. Farmacia lui e chiar în tine și în jurul tău deschisă mereu și la dispoziția ta.

Cu prețuire,

Toni Berbece

De trei ani mă rog împotriva rețelelor de proxeneți. După trei ani văd că se mișcă ceva. Este dată pe față o mică frântură din durerea fără margini a fetelor răpite pentru “produs” de către rețele care sunt stoarse de bani chiar de unii dintre “oamenii legii” (nu sunt presupuneri, ci dovezi aflate în curs de judecare). Adesea am încercat să-mi imaginez durerea și groaza pe care mii de fete crescute de noi românii le experimentează anual atunci când sunt răpite de acasă de cefoși tatuați, de “gigolo” gelați sau moși libidinoși și fără nicio fărâmă de iubire față de semeni, ci doar cu iubire față de bani.

Dar, cu durere zic, nu mai e nevoie să-mi imaginez ca să simt ce simte o fată răpită, fie ca să fie violată de un demonizat, fie ca să fie vândută zilnic la zeci de bărbați. Dumnezeu ne-a făcut să auzim propria noastră răutate ca neam… Prin apelurile Alexandrei la 112 am auzit fiecare român în parte disperarea care ar trebui să ne facă să dăm o lege cu pedeapsa la moarte a tuturor celor care răpesc ca să vândă sufletele și trupurile acestea fragede și pure. În poporul evreu exista pedeapsa aceasta. Oricine fura un om ca să-l vândă (nu mai vorbim de vândut pentru sex) era ucis fără drept de apel. Legi cât mai dure pentru acești monștri, asta e soluția, cum zice Scriptura “ca să scoatem răul din mijlocul nostru”. Iar noi să sancționăm și să condamnăm civic orice practică de genul de la videochat până la prostituția din saloane de masaj erotic și de la colț de stradă sau de pe centură.

Dacă apelurile Alexandrei ne-au stors mii de lacrimi, mii de oftaturi, dacă au scos la iveală umanul care mai există în acest popor atunci haideți dragi cetățeni, dragi politicieni, dragi procurori, dragi polițiști să luptăm cu proxenetismul care e mai rău decât orice crimă odioasă, pentru că ucide lent un om mai chinuitor decât orice metodă de tortură barbară, iar ținta lor sunt fetel neamului nostru. Lașitatea, lăcomia și lehamitea noastră ne ucid copiii! Haideți să spunem stop exportului de fete din România!

Roagă-te pentru România, rugăciunea va scoate la lumină orice colț întunecat al acestei națiuni, iar cu ajutorul lui Dumnezeu vom face curat!

Cu durere, dar cu respect pentru voi oamenii de bine,

Toni Berbece