Uneori am nevoie doar ca cineva să bată pumnul cu mine prietenește și să-mi spună: “Mergi înainte!”

Uneori am nevoie doar să fiu ascultat pentru a scăpa de povara de pe suflet, ușor fiind pot merge din nou.

Uneori am nevoie doar să stau pe spate în iarba verde privind în sus, cu ochii limpeziți în albastrul cerului pot continua să privesc lumea cu un zâmbet larg pe buze.

Uneori am nevoie doar să tac, să nu spun absolut nimic, ca Isus înaintea lui Irod, pentru că orice aș spune m-ar împovăra și mai tare, să tac și să-mi port crucea, pentru că a respira sub povară e mai important decât a vorbi și a-ți pierde suflul.

Uneori am nevoie să fiu îmbrățișat, doar atât, o îmbrățișare face mai mult decât mii de sfaturi, din dragostea celor din jur înțeleg cât de important este să continui să fiu bun, să ofer iubire și nu ură.

Uneori, da, nu fac nimic, stau și mă uit în gol, mintea mea e pe nicăieri, fac umbră degeaba pământului pentru că și sămânța se odihnește o vreme în întunecimea pământului până când își face curajul de a încolți.

Nu uita să te odihnești și să oferi celor de lângă tine răgazul necesar odihnei. 🙂

Cu prețuire,

Toni Berbece

După ce evreii împreună cu romanii l-au răstignit pe Isus, după ce El s-a lăsat ucis pentru noi toți, oamenii au descopeit ceva ce chiar nu se așteptau să se întâmple. Au descoperit că Isus nu a murit, ci că trăiește prin sutele lui de ucenici.

Bolnavii care plângeau dispariția lui Isus, pentru că nu apucase să treacă și pe la ei ca să fie vindecați, au descoperit că de fapt acum Isus e “multiplicat” în zeci de discipoli care vindecau non stop pe oricine prindeau în cale. Se dusese zvonul că doi ucenici de-ai lui Isus deja vindecase un schilod de la una dintre porțile Templului. Mai mare le-a fost uimirea tuturor când au văzut că Petru doar trecea pe lângă bolnavii înșirați pe marginea drumului, umbra lui îi “atingea”, iar aceștia erau vindecați imediat.

Săracii, văduvele și orfanii, care nu mai erau hrăniți de nimeni pentru că Isus nu mai era să le dea de mâncare, iar hapsânii de preoți de la Templu le furau banii dedicați lor, au descoperit că mesele ucenicilor lui Isus erau și pentru ei. Aceștia hrăneau în Ierusalim pe toți săracii, mâncarea nu se sfârșea niciodată, iar donatorii veneau de preutindeni cu bani pentru mâncarea lor.

Însă cel mai mult au realizat că Isus nu murise tocmai cei care-L condamnase la moarte, anume Fariseii, Cărturarii și Preoții. Aceștia erau acuzați de ticăloșia și fariseismul lor nu doar de o voce, ci de sute de noi voci. Chiar au reușit să mai omoare încă unul, pe Ștefan, care i-a acuzat de aceleași lucruri ca și Isus, însă gura lui Petru nu au mai putut să o astupe. Acesta a predicat, iar o dată 3000 și apoi alte 5000 s-au convertit. Azi miliarde de oameni cred în Isus și totul a pornit de la o mână de oameni simpli în care trăia Isus.

Trăiește Isus și în tine? Se manifestă înțelepciunea, puterea și iubirea Lui și prin tine? Fii unul dintre ai Lui!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cel mai mare dintre păcate este să fii botezat în credința creștină, să te declari creștin, dar când cei de lângă tine analizează vorbirea și comportamentul tău să vadă în tine un om de nimic, prea departe de Cristosul de la care porți numele de creștin.

Cel mai mare dintre păcate este să ai Biblia în casă și să trăiești după instinctele mizerabile ale firii, să ai cele mai sfinte principii de viață chiar acolo pe etajeră, iar tu să trăiești după șoaptele Satanei.

Cel mai mare dintre păcate este să ai sfinți cu duiumul în jurul tău, să ții toate sărbătorile sfinților, a Sfântului Ilie, a lui Ioan Botezătorul, a Mariei, să-l ai pe Arsenie Boca peste tot, iar tu să trăiești fix pe dos. Cu crucea la gât, dar cu mizerie în suflet.

Cel mai mare dintre păcate este să ai o catedrală mai mare decât toate Bisericile din Europa, să fie numită și Catedrala Mântuirii Neamului, iar tu să alergi nu după Mântuire, ci după plăceri, destrăbălări, vicii, ură, divorțuri, avorturi, videochat, prostituție, egoism și neiertare. Fiecare turlă și poatră, fiecare slujbă, fiecare deschidere de Biblie îi va judeca atât pe preoții cât și pe enoriașii care nu se întorc la Dumnezeu și să se lase de păcate.

Am expus același păcat în mai multe forme, este păcatul împietririi inimii față de credință în Cristos, este păcatul ignorării învățăturii lui Cristos. Este păcatul ignorării dovezilor că El e Dumnezeu.

Isus Cristos Le-a spus cetăților Betsaido, Horazin și Capernaum că dacă s-ar fi făcut în Tir, Sidon, Sodoma și Gomora minunile care s-au făcut în ele de mult s-ar fi pocăit în sac și cenușă. Așadar, mai grav decât desfrânații aceștia sexuali care fac toate scârboșeniile din lume vor fi judecați cei care au văzut semne și minuni, care au auzit slujbe la Biserică, care au botezat și cununat, care au luat lumină în noaptea de înviere, dar care au continuat să trăiască precum demonii. Acesta va primi cea mai grea osândă în ziua judecății. Întoarce-te la Dumnezeu ca să nu ai parte de această judecată grea!

Cu prețuire,

Toni Berbece