Un best seller al New York Times spunea despre familie că e o invenție a omului în care acesta este nefericit. Că noi alături de cimpanzei, bonobo, urangutani și gorile suntem urmașii unei maimuțe hipersexuate și desfrânate și că așa se simte omul cel mai bine și cel mai liber. Vă dați seama ce poate debita un best seller american?

Sunt multe argumente pro familie, dar unul la care voi face referire acum este faptul că spre deosebire de animale, omul crește un copil și are grijă de el pânâ la aproximativ 20 de ani, chiar mai mult. De ce Dumnezeu a proiectat astfel omul și pe animal diferit?

De exemplu la majoritatea animalelor puii se ridică în picioare și pot merge la nicio oră de la naștere, iar copilul începe să meargă abia după un an. La animale, puii sunt independenți chiar la câteva luni de la naștere, iar într-un an ajung la maturitate fiind gata să procreeze și să aibă propriul partener, iar la om abia după 18-20 de ani putem vorbi despre așa ceva?

Care e explicația? În primul rând copiii țin partenerii împreună contribuind la familia monogamă. Adică o femeie are nevoie de un bărbat pentru a crește un copil. Dacă copilul ar fi fost independent după un an, femeia nu ar fi avut interes să păstreze bărbatul lângă ea, iar bărbatul nu s-ar fi simțit responsabil. Copilul are nevoie de modelul mamei și al tatălui deopotrivă. Când unul dintre ei dispare copilul își alege din familie sau din apropiați un alt model.

O altă explicație este aceea că, spre deosebire de animale, noi creștem ființe morale, noi nu ținem un copil lângă noi doar ca să-l hrănim, să-l îmbrăcăm și să-i oferim un adăpost (asta crede în mare parte lumea de azi).

Noi ținem atât de mult timp un copil lângă noi pentru că formăm ființe demne de numele de om, demne de a fi coroana creației lui Dumnezeu. Ne dorim ca noi să fim un model pentru acel copil, pentru că timp de 18 ani acesta își formează un caracter, care în 90% din el e ca al părinților. Deci noi ca părinți nu creștem pui de animale lângă noi, care vor trăi instinctiv și conduși de pofte egoiste, ci oameni care au menirea de a fi după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Iar ființele create de noi vor duce mai deprte binele sau răul pe care l-am plantat în ei. Deci suntem responsabili de binele sau răul care este în lume.

Așadar, smulge-i copilului tableta din mână, ia-l de la televizor sau de la PS4 și stai de vorbă cu el, învață-l despre ce înseamnă să fii om, spune-i că nu stă 20 de ani lângă tine doar ca să mănânce și să doarmă, ci ca să învețe să fie om, să-ți facă cinste ție și lui Dumnezeu. Dacă credem că ne tragem din maimuțe vom semăna cu niște animale noi și copiii noștri, dacă credem că ne tragem din Dumnezeu vom semăna cu El și ne vom comporta dumnezeiește.

Doamne ajută!

Am disprețuit și am cerut o judecată rapidă pentru cineva care a păcătuit până când am făcut același păcat și atunci am cerut îndurare și am căutat milă.

Am bârfit pe alții până când am auzit bârfe despre mine, care tare mult m-au durut. Atunci am realizat că bârfa e dulce pe limba mea, dar tăioasă pentru urechile și inimile altora.

Am judecat pe sărac pentru sărăcia lui, l-am considerat puturos și nepriceput până când am rămas fără bani și am cerut cu împrumut, când am întins mâna după banii ceruți am citit în ochii celui care mi-i întindea ce am gândit și eu cândva despre săraci.

Am uitat repede că alții au avut răbdare cu mine în toate și azi îmi e greu să am răbdare cu începătorii, mai ales cu cei din trafic.

Am judecat pe cel care era stângaci în închinarea lui față de Dumnezeu neștiind că venea ca fiul risipitor din pribegie. I-am judecat vestimentația, vocabularul, l-am văzut mic, dar nu știam că Tatăl e în sărbătoare pentru el, că de fapt acest fiu disprețuit de mine este cea mai mare bucurie pentru Cer.

Mi-am dat seama că inima mea este înșelătoare, de aceea i-am spus că nu mă mai încred în ea, mă voi încrede în principiile iubirii lui Hristoa, care nu sunt egoiste, nu au două măsuri, nu sunt ipocrite, ci ele cer aceeași măsură de iubire peste tot și pentru oricine.

Judecă-i pe alții cum te-ai judeca și pe tine, pentru că Hristos ne-a spus că vom fi judecați cu aceeași măsură cu care și noi judecăm. Tot El ne-a spus că milă dorește și nu jertfe făcute cu o inimă rea și nemiloasă!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Doamne, timp de câteva decenii ne-au condus comuniștii, au fost stăpâni tare răi. Ne-au luat pământurile, animalele, ne-au luat închinarea liberă, ne-au distrus Biserici, ne-au corupt preoți și pastori, transformându-i pe unii în trădători, au instruit securiști atei pe care i-au golit de iubire și credință pentru a fi soldați fideli ideologiei lor drăcești, ne-au întors unul împotriva celuilalt, s-au pârât frate pe frate și vecin pe vecin, ne-au ucis intelectualii și ne-au închis granțele transformând România într-o mare închisoare.

În ‘89 am crezut că am scăpat, că vom fi liberi, dar am fost în mare parte doar liberi să fugim pe alte melaguri. Ni s-au vândut fabricile, uzinele, pământurile, economia țării. S-au îmbogățit unii cu sute de milioane timp în care alții muncesc în alte țări pentru o nuntă, pentru o mașină, pentru o casă, pe la alții.

Astăzi suntem conduși de același tip de oameni fără frică de tine, iar cei care vin sunt deja în mare parte vânduți ideologiei neomarxiste, robi ai marilor păpușari care vor să ne golească din nou de orice moralitate, de orice respect față de bunul simț și credință. Ni s-a dus speranța într-un viitor bun asigurat de oameni, după 30 de ani de “libertate, ne ridicăm privirile spre tine și strigăm: “Ia-ne în stăpânirea ta!” Nu mai vrem stăpâni dintre oameni, ci vrem să pui în fruntea noastră oameni cu frică de tine, oameni care să te iubească pentru că doar așa ne pot iubi și pe noi.

Doamne, nu ne mai lăsa pe mâna oamenilor. Zicem și noi ca David, de va fi să ne pedepsești fă-o Tu direct, dar nu prin oameni, nu ne mai lăsa la “mila lor”. Ei sunt nemiloși, ei se înfrățesc cu demonii în jefuirea și subjugarea noastră. Dar Tu ești singurul care știi să te înduri de noi, să ne ierți păcatele națiunii noastre și să ne reabilitezi. Zicem din nou ca Moise: Ia-ne în stăpânirea ta, pe noi românii și atunci cei care se vor lua de noi vor cunoaște puterea Ta!”

Doamne ajută!