Cum se poate ca un bărbat, care ar trebui să-și crească în liniște și pace nepoții sau să-și vadă de bătrânețea lui, să ajungă să răpească două adolescente, să le sechestreze, violeze ca mai apoi să le taie în bucăți și să le ardă rămășițele. Cum? Pentru că oamenii nu pot face asta decât dacă se aruncă cu toată ființa spre rău, spre demonic, spre pofte. Un cuvânt e cheie în acest caz “lipsa”. Lipsa cui, lipsa lui Dumnezeu mai întâi din mințile noastre, apoi din suflete, din trupuri și din tot ce facem. Fără DUMNEZEU lumea devine un loc tot mai nesigur, tot mai greu de trăit în ea, tot mai plină de nebunie.

Nu mai ieșiți să sărbătoriți toleranța și lipsa de înfrânare pe la parade pentru că încurajați tocmai astfel de obsedați sexuali, ei se hrănesc din toleranță și lipsa de discernământ. Gândiți-vă că pedofili și violatori de genul se vor ascunde mereu în spatele acestui curent al toleranței și al expunerii sexualității peste tot și la orice vârstă.

Avem de ales, ori cu Dumnezeu, ori cu nebuni de genul tot mai deși și mai aproape de noi. 😞

Dumnezeu să mângâie familiile îndurerate, să aline durerea părinților, a rudelor, a prietenilor și a colegilor. Doamne ajută și protejează-ne copiii și casele!

1. Egalitatea între sexe se vrea a fi de fapt dominarea bărbatului de către femeie, ieșirea femeii definitiv de sub autoritatea bărbatului. Femeia să fie “independentă”, nesupusă, să îi bage pumnul în gură bărbatului când acesta vrea să-și conducă familia, când acesta are un cuvânt de spus. Se încurajează concubinajul și lipsa copiilor în căsnicie. Ca femeia să fie cât mai liberă, să plece de acasă când vrea, imediat cum apare un nou Făt Frumos (si invers e valabil aici). Cumva se vrea ceea ce am văzut în grădina Eden, când femeia a fost ispitită să ia problema de protecție, de conducere și de decizie în propriile mâini, iar bărbatul să fie marionetă, să meargă la saloane și să se epileze în timp ce femeia e tunsă militărește, are mustață și păr pe picioare și conduce casa și Biserica.

2. Desființarea rușinii și a vârstei de maturizare sexuală la care ești gata pentru o relație intimă între bărbat și femeie. Am văzut un film cu super eroi care va fi privit de miliarde de adolescenți, iar personajele principale, doi adolescenți de 16 ani, au încheiat pelicula cu un sărut franțuzesc zdravăn. Asta e tendința, de aceea vedem adolescenți de 12-14 ani care stau cu iubita în brațe prin parcuri și se ating și se sărută câte două trei ore fără rușine în văzul tuturor. Ne mirăm apoi că la 14 ani nu mai există virginitate și că se umplu clinicile de avort cu puștoaice care vor să “distrugă” vietatea aceea mică care a apărut pornind de la un “sărut nevinovat”.

3. Desființarea ideii de familie. Familia este și va rămâne uniunea dintre un bărbat și o femeie, un mediu propice pentru facerea de copii, un mediu propice pentru exprimarea altruismului și pentru a exprima chipul și imaginea lui Dumnezeu – care este iubirea, credincioșia, răbdarea, înfrânarea și alte virtuți. Fără familie nu ai nevoie nici de credincioșie, că poți abandona oricând partenerul pe care-l “testezi”, fără familie nu ai nevoie de răbdare, pleci și te mânii când vrei, nu ai răbdare că nu ai niciun angajament pe viață, nu ai înfrânare pentru că el sau ea nu înseamnă atât de mult pentru tine, era de fapt o relație pasageră care oricum “pălise” de mult, iubirea și focul acela erotic dispăruse, că așa e la oamenii stricați. Nu ai nevoie de nicio virtute când nu mai e familie, că nu ai de ce.

4. Desființarea ideii de copil în pântecul mamei. Sarcina nu mai înseamnă un om în stadiul cel mai vulnerabil al vieții lui, sarcina înseamnă azi o alegere. Ai câteva luni în care decizi dacă bagi cleștele în copilul tău și-l scoți pe bucăți sau îl lași acolo să crească cum și tu ai fost lăsat să trăiești. Pentru că azi păcatul curviei a crescut la culme și apar copii pe bandă rulată din relații pasagere și pentru că nu există de fapt un cadru în care ei să apară sunt aruncați la gunoi. Azi sarcina este de multe ori un produs al destrăbălării și nu un produs al iubirii unui bărbat responsabil cu soția lui care formează o familie menită să meargă mână-n mână pânâ la capat.

Stai departe de aceste tendințe demonice!

Cu prețuire,

Toni Berbece!

Mă deranjau persoanele acelea cu două trei decenii peste mine care vorbeau cu “e multe” și “e puține”, până când am realizat că aceste persoane au crescut copii care azi au facultăți și vorbesc corect și scriu cu cratimă. Acele persoane au construit România în fabrici și uzine într-un sistem comunist care nu le prea dădea oportunitatea și timpul liber pentru a citi și pentru a face facultăți cum se fac azi pe bandă rulantă. Azi nu mă mai irită dezacordurile lor pentru că știu că mâinile lor au construit ceea ce noi, cei cu școli, nu prea suntem capabili să facem.

Mă deranjau persoanele mai vârstnice care miroseau a transpirație, a fum de sobă, a țară, mă deranjau persoanele care veneau în București cu câte o găleată de brânză și un coș cu ouă sau zarzavaturi. Mă gândeam că ne strică aspectul și aerul nostru orășenesc, până am realizat că ei sunt persoanele acelea care i-au ținut pe părinții noștri cu ouă, brânză și carne de țară prin facultățile orașelor. Ei au vândut ouă și brânză pentru a-și ține copiii prin școli și pentru a-i face orășenii aceia ai căror copii disprețuiesc truda țăranului și mirosul lui de fum de sobă, de transpirație și de lână. Dacă nu ar fi fost bunicii aceștia care nouă ne trimiteau lunar pachet cu făină, ouă, carne și gem tocmai din Botoșani în București copilăria noastră ar fi fost mult mai lipsită.

Mă deranjau multe la cel pe care-l vedeam mai lipsit de școală, mai neinstruit, mai fără facultăți până când am privit la generația cu facultate, parfumată și gelată și nu am văzut atât bun simț, atâta omenie, atâta curăție și preț pus pe moralitate și valori ca la părinții și bunicii aceia care poate că nu pun bine virgula, dar care pun bine accentul pe ceea ce ne face oameni.

Cu prețuire,

Toni Berbece