Este anormal că poza asta este așa de rară, ilustrează un comportament așa de rar încât a adunat zeci de mii de share-uri pe zeci de pagini. Pe vremea bunicilor și a părinților mei așa ceva era atât de obișnuit încât nimeni nu scotea aparatul de fotografiat pentru a imortaliza un astfel de moment. Azi, ne mirăm toți de băiatul acesta ca de ultimul rinocer alb care a mai rămas în viață. Ne uităm la el, un băiat care pentru cei mai mulți de vârsta lui este doar un tocilar, cu o așa uimire de parcă a venit din altă lume.

Când majoritatea adolescenților scuipă semințe în poala iubitei, când majoritatea vorbesc vulgar pomenind-și într-una organele, când majoritatea sar pe ea de la prima întâlnire, când majoritatea nu mai au puterea de a vedea dincolo de “carcasă”, e normal să ne mirăm de tineri din aceștia care se descalță pentru o fata, care poate nici nu-i este iubită. Când majoritatea vorbesc cu “fă” (știu ce zic că am fost profesor pentru sute de adolescenți și mulți dintre ei se adresează fetelor astfel), e greu să găsești un tânăr atât de galant.

Sper să redevină această formă de respect față de fete/femei din nou o normalitate ca să nu mai facem poze și să ne holbăm cu toții la cum de fapt ar fi trebuit să fie toți. Iar iubirea și respectul față de femeie se învață în primul rând în familie, de la mama și de la tata. Dacă tata o bate pe mama sau o jignește în toate felurile, dacă mama îl îndeamnă pe flăcău să profite de cât mai multe fete ca să guste viața, atunci să nu ne așteptăm la “gentlemani”, ci la din aceștia pentru care o femeie e o “fă”.

Sper totuși ca noi părinții să creștem oameni plini de respect!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când eram copil mi se spunea “rahiticul” eram slab și bolnăvicios, nu aveam poftă de mâncare, iar uneori nu puteam să strâng pumnul, atât de slăbit eram. Mă rugam mereu când mă simțeam astfel și mereu Dumnezeu mă asculta, simțeam cum ceva îmi dă energie de joacă, poftă de mâncare și tot ce am nevoie. Dumnezeu ascultă copiii!

Când eram un adolescent și nu știam care-i rostul meu pe pământ, când mă simțeam neînțeles, când invazia de testosteron, care urma să mă facă bărbat, îmi dădea totul peste cap și simțeam o presiune mare pe mine, mă rugam. Simțeam liniște, simțeam că dispare orice urmă de “depresie adolescentină”, nu mai mă vedeam adolescentul acela neînțeles și fără prieteni. Dumnezeu ascultă adolescenții!

Când am devenit un tânăr în căutarea unei iubite cu care să întemeiez o familie m-am rugat, deși eram foarte timid am simțit cum El mi-a scos-o în cale și mi-a fost așa de ușor să leg o relație. Apoi am devenit tată, evident, era ceva nou pentru mine, adesea se îmbolnăvea cel mic, iar eu mă rugam și vedeam cum febra și orice altceva dispare imediat. Dumnezeu ascultă tinerii, ascultă părinții!

Ca adult, ca slujitor al lui Dumnezeu, rugăciunea este totul pentru mine, avem un mare Dumnezeu care în bunătatea Lui ne răspune prin minuni. Am mai spus și o voi repeta mereu, cea mai mare tragedie ar fi ca Dumnezeu să-și retragă din lumea noastră orice sprijin. Ar fi ultimile noastre 24 de ore, un iad care ar părea o veșnicie. Doar îngerii dacă și i-ar retrage pentru a nu ne mai oferi ajutor, ar fi pretutindeni o catostrofă. Imaginează-ți acest lucru!

Da, nimeni nu poate fi ca Dumnezeu care să fie așa de aproape de poporul Său cum o face El! Tu ai descoperit acest Dumnezeu iubitor și protector?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cineva spunea că nu poate crede în Dumnezeul care trimite oamenii în iad. Atenție la exprimare! Dumnzeu nu trimite oameni în iad, ci doar le respectă alegerile. Nu cred că există în momentul de față pe pământ oameni care să nu fi auzit de Hristos și care este rolului lui (SALVAREA), evident cu excepția sălbaticilor care vor fi judecați după legea cugetului. Mai ales cu Facebook, Instagram, Twiter, Youtube și altele este imposibil să nu auzi măcar o chemare la pocăință. De aceea toate aceste canale de socializare vor grăbi venirea lui Hristos, pentru că înainte de venirea Lui toți vor trebui să audă Vestea Salvării.

Dacă desființezi iadul atunci înseamnă că-i spui în față lui Hristos, cel care ne-a vorbit de fapt despre pericolul de a ajunge acolo, că s-a jertfit degeaba și că și-a irosit timpul predicând-ne despre focul veșnic (30% din mesajul Său a fost pe acest subiect). Atunci le spui tuturor Apostolilor și celor care au vestit pocăința de-a lungul timpului că au predicat degeaba. Le spui tuturor celor ce au renunțat la păcat că nu trebuia, că aveau și varianta de a fi anihilați după moarte dacă ei nu vor Raiul. Iar în cele din urmă îi spui lui Dumnezeu că a avut o idee tare proastă de a-și jertfi Fiul, pentru că neexistând un iad, chiar nu avea de ce să ne salveze.

Acum poate că mă întrebați: “Unde se găsește doctrina despre iad în Biblie?” Haideți să vedem câteva versete și expresii folosite pentru Iad de Însuși Hristos: “întunericul de afară” (Matei 25:30); “plânsul și scrâșnirea dinților” (Matei 8:12; Matei 13:15); “focul cel veșnic” (Matei 25:41); “pedeapsa veșnică” (Matei 25:46); “lacul de foc care arde cu pucioasă” (Apocalipsa 19:20). Cercetează singur aceste versete și dacă toate acestea nu te lămuresc înseamnă că fugi de adevăr.

Nu la voia întâmplării este deseori folosit de Însuși Cristos cuvântul “veșnic” asociat cu toate aceste descrieri ale iadului. Nu mai fi ignorant. Toate acestea te avertizează cu privire la existența unei pedepse veșnice, de aceea nu vei avea nicio scuză în ziua Judecății că nu ai știut.

Cristos e salvarea, acceptă-L și atunci Iadul nu va fi destinația ta!

Cu prețuire,

Toni Berbece