Am râs adesea la glumele voastre, unele foarte cu bun simț și inspirație, însă batjocura voastră la adresa lui Dumnezeu m-a scârbit. Am citit ultima voastră postare despre Dumnezeul care i-ar face praf pe creștinii care i se închină duminica. A pune cuvintele voastre porcoase în gura Lui, a drăcui în Numele lui Dumnezeu nu e grav, este extrem de grav. Vă mirați apoi că vin nenorociri peste voi, că sunteți loviți cu accidente, cancer, demență și altele.

Când eu eram adolescent era un tip într-un grup de comedie care îl batjocorea adesea pe Dumnezeu, uneori din postura de presupus preot. A murit într-un accident de mașină la o vârstă la care de obicei nu se coboară oamenii în groapă. Mulți români au înțeles ideea. Dar astăzi se naște în România tot mai mult o generație care nu are respect față de Dumnezeu.

E Ok să nu fii de acord cu moaștele, cum nici eu nu sunt, dar nu v-ați oprit la contestarea închinării și pupării morților, ci ați mers până la batjocorirea lui Dumnezeu în cel mai grotesc mod posibil. Ce treabă are Dumnezeu cu niște oameni care i-au pervertit credința? A-L batjocori pe El pentru că unii se închină la morți, e ca și cum ați arde Biblia că martorii lui Iehova, mormonii și alții o răstălmăcesc cum vor ei.

Apoi v-ați legat de ziua de odihnă. Nu, Dumnezeu nu a făcut ziua de odihnă ca să scape de noi, ca să-L lăsăm în pace. Dacă ați avea un copil bolnav și ați simți nevoia să vă rugați și ați nimeri în ziua de duminică, v-ați ruga unui Dumnezeu care “are închis” duminica, ați aștepta până luni?

Ați luat modelul lui Charlie Hebdo de a batjocori tot ce au oamenii mai scump și mai sfânt, a căror membrii le-a curs sângele pe trotuarele Parisului sub ochii îngroziți ai unei lumi întregi. Atunci unii au zis așa cu colțul gurii: “Dar ce le-a trebuit lor să batjocorească în halul ăsta pe Dumnezeu?” Dacă Charlie Hebdo nu a fost o lecție despre cum Dumnezeu poate să-și manifeste mânia față de cei care-I terfelesc Numele în mizeria minții lor spurcate, atunci ce lecție ar mai putea primi astfel de oameni? Poate vă gândiți că ce treabă are Dumnezeu cu niște teroriști, când El își retrage protecția și ordinea, se pot întâmpla tot felul de nenorociri. Nu uitați că îngerul protector nu este un basm, ci o realitate simțită de miliarde de oameni zilnic. E suficient ca Dumnezeu să se retragă pentru ca nenorocirea și moartea să-și facă apariția. Nimic pe lumea asta nu e mai periculos ca necinstirea lui Dumnezeu!

Mai bine v-ați ruga să fiti iertați și să încheiați cu batjocura asta, chiar nu e deloc funny, nu știu dacă vă dați seama sau nu că românii nu prea gustă glumele astea.

Atenție, despre faptul că Dumnezeu își apără Numele și onoarea nu o spun eu, ci Scriptura. Vă las aici versetul: “Nu vă înșelați: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secera (Galateni 6:7).” Ce va culege omul dacă seamănă batjocură la adresa lui Dumnezeu? Credeți că va culege binele? Nicidecum! Orbii și morții spiritual nu vor pricepe niciodată aceste cuvinte.

Dacă nu vă schimbați, veți cunoaște nu doar falimentul, ci și mânia lui Dumnezeu!

P.S. Adio oricărui click pe articolele voastre!

Toni Berbece

Pe paginile Sfintei Scripturi se află povestea unui golan pe nume Amnon, care “s-a îndrăgostit” de sora lui vitregă, care era una dintre cele mai frumoase femei din Israel. De fapt era atras de trupul ei și asta îl tulbura. Așa fac golanii, nu-și pot potoli poftele, când îi apucă sunt ca și drogații, trebuie să-și ia “doza de necurăție”.

Tipul acesta a făcut totul ca această tânără să-i cadă în plasă. După ce a necinstit-o a alungat-o ca pe o măsea stricată. Scopul lui nu era unul serios (pe vremea aceea căsătoria cu sora vitregă era posibilă mai ales într-un neam împărătesc unde sângele nobil trebuia păstrat). Amnon acesta nu a ascultat-o pe sora lui, care i-a propus să ascundă fapta lui mișelească și să rămână totuși împreună, ci, după ce pofta i-a fost satisfăcută, a fugit de resposabilitate.

Golanii așa fac mereu, ei nu caută relații serioase, ei nu caută să întemeieze familii, ei caută doar relații sexuale după care fug de orice responsabilitate. Când dau peste o fată mai serioasă care le amintește că viața nu e doar plăcere, ci și responsabilitate, golanii aceștia își iau repede tălpășița. Au o scârbă specifică față de tot ce e curat, mai ales față de familie.

Dragi fete, dezvoltați-vă simțurile, mirosul ascuțit cu care să-i mirosiți pe obsedații aceștia sexuali, a căror “cod de etică” sunt doar filmele pentru adulți și cam atât. Ei văd doar trupuri, doar carne, nu văd și iubirea, respectul, fragilitatea vieții, nu văd posibilitatea apariției unui copil, pentru ei un copil apărut în urma unei astfel de relații e doar “carne de tocat”.

Un astfel de golan vă poate dezonora, vă poate distruge viitorul cum a făcut și Amnon cu Tamar. Nu vă jucați cu trupurile voastre, vouă Dumnezeu v-a încredințat o comoară incomensurabil de mare pe care ei nu o vor prețui, pântecul în care se zămislește viața. Ei rămân cu plăcerea carnală, iar voi puteți rămâne cu chinul, cu jalea, cu lacrimile, cu regretele, cu un copil fără tată, iar din partea lor veți primi un telefon închis în nas sau nici măcar atât, doar un mesaj plin de ticăloșie: “Nu e treaba mea, tu ai vrut-o!”

Așadar, fiți deștepte, fugiți de băieții aceia vulgari, neastâmpărați, cărora le fug ochii și mâinile nu le stau cuminți. Care vă tratează ca pe o marfă ieftină.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Biblia începe cu un verset în care Duhul Sfânt se mișcă peste pământul acoperit de ape cum își mișcă un pictor pensula peste pânza goală înainte de a face o capodoperă. El a modelat pământul, a făcut munții să iasă din ape, a făcut “să țâșnească” vietăți și plante, iar apoi când Dumnezeu a modelat o păpușă de pământ din cel mai bun pământ (numit “adamh” în ebraică – pământul care nu cunoscuse gust de moarte nici din partea plantelor, animalelor sau a oamenilor), Duhul a suflat suflare de viață și omul a devenit un suflet viu și veșnic

Fiind artist îmi place să știu că Duhul Sfânt este Cel care oferă oamenilor capacități artistice de tot felul și îndeletniciri, priceperi care-i ajută să-și câștige traiul. De exemplu Bețaleel a primit pricepere de la Duhul Sfânt de a face lucrarile de artă pentru Cortul Întâlnire. Așadar, dacă ești artist, inventator, dacă te pricepi la ceva anume și ai simțit că pe lângă munca de instruire ți-a fost ușor să faci ceva, pentru că ai avut talent, aș vrea să știi că acel talent vine de la Duhul Sfânt.

Dar Biblia ne mai spune că Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată și că are nevoie de un Salvator. Când un om realizează că e păcătos și că are nevoie de iertare, acesta este tot efectul Duhului în viața lui. El face asta mereu cu oamenii doar că puțini răspund.

Duhul este puterea de vindecare a lui Dumnezeu, prin Duhul este restaurată tristețea, depresia, boala de orice fel și tot Duhul va fi cel care va învia oamenii din morți pentru marea Judecată de la sfârșitul zilelor.

Cât despre Sărbătoarea Cincizecimii aș vrea să vă spun că ea corespunde cu Sărbătoarea Roadelor de la evrei și nu la voia întâmplării, pentru că un creștin poate rodi doar cu ajutorul Duhul Sfânt. Dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, facerea de bine, credincioșia, toate acestea sunt roade pe care Duhul le rodește în om pentru că omul în sine nu e capabil de niciun bine neîntinat, dezinteresat. Cincizecimea a avut loc la 50 de zile de la înviere, de aceea se numește astfel, și marchează începutul misiunii Bisericii. Cristos îi interzice să lucreze fără această împuternicire, pentru că fără Duhul Sfânt omul nu poate lupta cu întunericul lumii.

Cincizecimea marchează împuternicirea Bisericii pentru cucerirea lumii, o sărbătoare care are loc în viața fiecărui creștin autentic și în fiecare generație. Dacă nu ar fi fost Cincizecimea azi am fi venerat niște zeități la care ar fi trebuit să ne închinăm prin beții, orgii, ucidere de prunci și prin tot felul de ritualuri drăcești.

Orice creștin ar trebui să știe măcar elementarul acesta despre persoana Duhului Sfânt, deși este nelimitată și de necuprins cu mintea noastră umană. Pentru mai multe detalii citiți Biblia, iar pentru o viață împlinită trăiți prin Duhul!

Cu prețuire,

Toni Berbece