Dumnezeu îi cere lui Avraam să iasă din casa tatălui său, dintre rudele și din țara lui și să se ducă să se plimbe prin Canaan, fără a se așeza într-un loc anume, ci pur și simplu să se plimbe cu multele lui turme și slujitori din loc în loc. De ce asta? De ce să ieși din locul unde aveai confort, unde nu te deranja nimeni și să pleci într-o țară străină mai ales când aceasta este țara lui Canaan, țara celor fără rușine, țara celui care a râs de tatăl său Noe când l-a văzut dezbrăcat și care a transmis nerușinarea lui din generație în generație până când aceasta a ajuns sport național. Sodoma și Gomora nu sunt alceva decât ilustrarea perpetuării lipsei de rușine.

Avraam se pare că este trimis de Dumnezeu într-o junglă spirituală, într-o țară a oamenilor răi tocmai pentru a fi ultimul avertisment, un ultim model trimis de Dumnezeu pentru ei înainte ca ei să fie curățați de pe fața pămânului. Ce responsabilitate extraordinar de mare este aceea de a te pune Dumnezeu în medii extrem de nocive, iar tu trebuie să fii un exemplu și nu o nouă victimă, un nou corupt. Avraam a trecut cu brio această misiune. Oare trecem noi cu bine prin jungla aceasta în care ne aflăm?

Avem nevoie de un ghid de supraviețuire așa cum un om care naufragiază pe o insulă pustie sau care se rătăcește într-o pădure deasă, are nevoie de unul. Acest ghid spiritual are patru pași. Read More

Am fost sunat într-o duminică de șase ori de către un prieten drag. M-am speriat când am văzut câte apeluri am ratat de la el, așa că l-am sunat imediat. De la capătut celălalt mi-a spus că vine de la întâlnirea cu cei care au făcut demersurile pentru familia Bodnariu și că au decis să compun o piesă special pentru această familie și pentru problema în care se află.

Deși am acceptat pe loc, totuși aveam inima încă nesigură, aveam nevoie de încurajare pentru că, așa cum am observat mereu când urmează să fac ceva bun, vine ori frica, ori descurajarea, ori lenea. Așa că m-am pus pe genunchi, m-am rugat, iar apoi am deschis Biblia, cum fac mereu când am nevoie de inspirație și încurajare. Ochii mi-au căzut pe câteva versete din Isaia 14:1-5 le-am citit și nu mi-a venit să cred cât de bine se potrivesc cu confirmarea de care aveam nevoie pentru a compune un cântec pentru această familie și cu drama ei în sine. Le-am luat ca pe un mesaj direct din Cer. Practic aceste versete vorbesc de ”robia” în care ei se află acum și sunt o promisiune a eliberării lor.

Iată câteva versete: ”Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice: Iată asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua a încetat (Isaia 14:3-5).”

Imediat am luat chitara în brațe și am început să caut versuri și melodie pentru acest cântec. Dumnezeu m-a inspirat și am compus un cântec pe care săptămâna aceasta îl înregistrăm, si pe care l-am cântat și în piața Victoriei la protestul din București. Sperăm și credem că va fi unul din cântecele de biruință. L-am intitulat ”Lăsați-ne copiii!” Read More

Am urmărit recent un documentar despre uraganele si tornadele care lovesc anual Continetul American. Sunt echipe specializate care au ajuns oarecum se prevadă traseele acestor furtuni și să-i anunțe pe locuitorii care vor avea de a face cu ele. Mobilizarea este generală, însă de foarte multe ori sunt surprinși oameni care nu se așteptau să se întâlnească cu astfel de calamități.

Se nasc adevărate povești de eroism în zonele afectate. Diferența dintre viață și moarte o poate face un topor. Zeci de oameni au murit în podurile caselor pentru că apa a inundat până și podul însă ei nu au avut cu ce să rupă acoperișul pentru a ieși de acolo. Sunt zeci de oameni care își riscă viețile pentru a sări în ajutorul aproapelui, însă cea mai impresionantă istorioară pe care am auzit-o a fost a unui cuplu neajutorat.

Doi soți trăiau de ceva vreme singuri, ea fiind foarte bolnavă și izolată la pat, iar el era singurul ajutor și sprijin pentru biata femeie. Când tornada s-a abătut asupra localității lor ei nu au avut o pivniță în care să coboare și nici nu ar fi avut timp, ci singurul lucru pe care bărbatul l-a mai putut face a fost să ia o saltea de pe un alt pat, să o pună peste soția lui, iar el să se pună deasupra. Deși această soluție de salvare pare absurdă totuși pentru Dumnezeu nu a fost. Tornada a lovit exact strada pe care era casa acestei familii și a smuls toate casele înclusiv pe a lor, dar nu a avut puterea să miște din loc patul pe care era o femeie care se afla sub o saltea, iar peste saltea bărbatul ei. Nu doar că nu i-au clintit dar nu i-a atins nimic. Nici un obiect din miile care zburau cu forță deasupra lor nu i-a atins. Read More