Skip to main content

De ce o nouă carte

toniberbece

De câțiva ani am simțiti o chemare puternică de a mă exprima prin scris și de a împărtăși cu voi meditațiile mele pe marginea Cuvântul lui Dumnezeu și experiențele personale cu Tatăl Ceresc. De atunci și până azi acest vis s-a concretizat în patru cărți. Pentru a vă răspunde la întrebarea: De ce o carte nouă?, m-am gândit că ar fi mai bine să pun pe blog ”Cuvântul Înainte” pe care l-am scris pentru cartea ”Înțelepciunea poporului sfânt”, care abia a ieșit din tipar.

Cuvânt înainte

Mare parte a copilăriei am petrecut-o la bunici departe de aglomerația și lipsa de aventură a Bucureștiului. Îmi aduc aminte că singurele momente în care copilăria mea avea parte de aventura cerută în acest oraș erau cele în care excavatoarele săpau gropi enorme pentru a schimba conductele care alimentau cu apă mastodonții de beton numiți simplu blocuri. Exploram acele acele gropi enorme și căutam să mergem în echilibru pe țevile puse pentru a împiedica malurile să se prăbușească, ne împrieteneam cu excavatoriștii, care ne lăsau în cabinele lor și le urmăream cu maximă admirație măiestria cu care răscoleau pământul cu ghiarele acelea imense de fier. Însă nimic nu se compara cu o vacanță la bunici. Read More

A judeca sau a nu judeca

toniberbece

Trebuie să ne iubim unii pe alții în Cristos, dar nu trebuie să fim uniți în așa fel încât să nu ne putem vedea greșelile unii altora și mai ales să nu ni le putem vedea pe ale noastre. Nu, curățați casa lui Dumnezeu și atunci vor miji pentru noi vremuri mărețe și binecuvântate.
C.H.Spurgeon

Biserica lui Cristos dintotdeauna a trebuit să-și păstreze lucrarea curată și să lupte cu infiltrații și cu oamenii care deși și-au câștigat renumele de evlavioși totuși trăiesc în mari nelegiuiri. Asupra acestor oameni dacă apostolii ar fi spus că ”nu e treaba lor”, că ”ei nu judecă” și că ”nu le pasă”, atunci Biserica ar fi fost un staul fără gard, o turmă la cheremul lupilor. Este mare diferență între a osândi un biet om care se luptă cu păcatul, și a da pe față sau a îndepărta pe Iane și Iambre dintre noi. Read More

Cunosc o singură întristare

toniberbece

”Să uităm unde ne aflăm. Hai să-ți cânt cântecul pe care tocmai l-am compus cât am stat culcat la pământ.”
(Moldovan către Wurmbrand în timp ce erau bătuți de comuniști în închisoare)

Wurmbrand povestește în cartea sa ”De la suferință la biruință”, că, după ce ispășise 8 ani de închisoare, a fost adus un grup de preoți ortodoxi la Jilava acolo unde se afla și el. Printre ei era unul pe nume Ghius, pe care îl cunoștea încă de pe vremea când era liber. Acest Ghius a fost bătut zdravăn împreună cu toți ceilalți preoți într-una din zile după care a fost readus în celulă. Wurmbrand s-a apropiat de el pentru a-l mângâia și l-a întrebat dacă e trist. Răspunul lui Ghius l-a uimit și în același timp i-a întărit credința, i-a spus cu niște ochi senini și împăcați: ”Cunosc o singură întristare – aceea de a nu fi sfânt.”

Într-o lume care cunoaște tot felul de întristări, de la întristarea de a nu avea Iphon 6s, de la întristarea de a nu avea ultimul tip de mașină din marca pe care o preferi, de la întristarea de a nu avea salariul cel mai mare, până la întristarea de a nu avea ultimile brand-uri de haine, oare mai există întristarea de a nu fi sfânt?

Ne întristăm zilnic din cauza a tot ce ne lipsește, ne întristăm zilnic când auzim vorbe despre noi, ne întristăm zilnic când ni se cere să rupem din ce avem pentru a da lui Cristos, ne întristăm când suntem mustrați, dar nu ne mai întristăm când nu suntem sfinți. Nu ne mai întristăm, deși știm neorânduielile din viețile noastre. Read More