M-a impresionat teribil de mult poza cu un tătic din Turcia care ține în mâna sa mâna fetițe lui decedate in cutremurele care le-au lovit tara. Noi suntem creați de Dumnezeu să iubim nu doar aici, ci si dincolo. Cei dragi care ne mor, nu se evaporă si nu se duc în marele absolut, ci vor fi ființe individuale si dincolo, memoria noastră nu se resetează dincolo, ci ne vom ști cu cei dragi ca si pe pământ, deși vom fi ca îngerii, cum ne-a spus Hristos (Matei 22:30). Mâna fetiței moarte în mâna tatălui viu este ca un pod între viața aceasta și viața de apoi, dar crezi tu în Dumnezeul adevărat, în Dumnezeul care a creat cerurile si pământul? Ești tu gata să te întâlnești cu Creatorul Tău?

Citeam o știre care m-a înfiorat si mai tare, anume că la fix un an distanță de cutremurele din Turcia, au avut loc cutremure la fel de mari si in România. In 1939 a avut loc un mare cutremur in Turcia, iar in 1940 si in România, in 1976 a avut loc unul major in Turcia, iar in 1977 a avut loc “celebrul” cutremur de la noi. Așadar, cred că România are nevoie de mijlocire mare. Dacă vrem îndurare trebuie să strigam la Dumnezeul nostru, care poate porunci chiar si plăcilor tectonice să nu se miște așa cum a poruncit furtunii sa tacă. Acum ceva timp am avut un vis în care am văzut străzile pline de sânge, nu știu ce va fi, dar de atunci mă rog cu lăcomie pentru tara asta.

Dar oare romanii caută fața Domnului cum au căutat-o ninivenii când profetul Iona a strigat că în 40 de zile cetatea va fi nimicită? Noi avem o avertizare cu un mare cutremur în maxim un an de acum încolo dacă scenariul se va repeta după cele doua incidente anterioare, dar oare vom căuta mila lui Hristos? Oare ne vom pocăi de faptele noastre rele? Oare vom striga spre El cu post si lacrimi? Sau vom spune precum păgânii: “Nu ne aude nimeni, ce rost are?” Eu ma rog să se găsească oameni credincioși care sa strige spre Domnul, poate că vom obține îndurarea Lui dacă mai este cu putință.

“Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.” – Ioel 1:14

Curând vom trimite ajutor umanitar in Turcia, sa ne rugam pentru ei!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Aud adesea aceste vorbe si îmi este milă de acești oameni, pentru că mă întreb: “Oare nu sunt dintre aceia din pilda lui Hristos cu năvodul?” Când Hristos ne-a spus că un pescar a scos năvodul, dar în el s-au prins si pești sau crustacee nefolositoare, iar pescarul le-a aruncat înapoi în baltă (Matei 13:47-49)? Eu le-aș spune acestor oameni: “Ia vezi, mai poți sa vii la Biserica? Ia verifica dacă Hristos te mai vrea?”

De când si până când trântești ușa Bisericii cum vrei crezând că e ușă de cârciumă? De când si până când crezi că ți se permite să dezonorezi Casa Domnului? Dacă te-ai înrola in armată ai putea sa o părăsești când vrei și apoi să te întorci ca o floare? Sau de la job poți pleca când vrei si sa te întorci peste trei luni? Deci dacă cu lucrurile pământești trebuie sa fim serioși, oare cum trebuie sa fim cu cele duhovnicești?

Să luam aminte la cuvintele care ne cer să cinstim Casa Domnului si sa nu credem că e casa nimănui, ci vom fi judecați după cum o tratăm: “Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta. 2 Nu te grăbi să deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe multe. 3 Căci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor (Eclesiastul 5:1-3).” Petre Țuțea a prețuit așa de mult Biserica încât a spus: “În afara slujbelor de Biserică nu exista scara către Cer, ce pustiu ar fi spațiul dacă nu ar fi punctat de Biserici!”

Vezi dacă mai ești din Biserica lui Hristos sau ai fost luat din năvod si aruncat din nou in balta lumii.

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

În primul rând, în arene a fost vărsat sângele martirilor si de acolo a pornit mărturia puterii creștinești. Femei care nu l-au vândut pe Hristos, deși le erau străpunși copiii cu sabia înaintea lor, soți care nu s-au lepădat de Hristos, deși soțiile lor erau aruncate la lei înaintea lor și chiar copii, care nu se lepădau de Hristos, deși părinții erau tăiați cu fierăstraie înaintea lor. Arenele au devenit mai apoi, din locuri unde Diavolul a crezut că va stârpi creștinismul, locuri în care creștinismul a fost propovăduit. Astăzi, propovăduirea lui Hristos a intrat într-un con de umbra, iar asta se vede în stricăciunea societății. Așadar, vom transforma din nou arenele noilor gladiatori în arenele lui Hristos, unde oamenii vor fi renăscuți în noua viata.

În al doilea rând, Diavolul a dat impresia că Dumnezeu e “demodat” sau chiar “mort”, prin faptul ca ai Lui copii nu se prea mai văd in societate, părea că nu mai au vlagă, că nu se pot uni, că nu se pot apăra, prin urmare fiii întunericului au câștigat prea mult teren, atât de mult încât ne vor copiii pentru a-i face adepții spurcăciunii, prăzi pentru “abuzatori spurcați”, vor să-i facă de râs pentru Diavol si de plâns pentru noi părinții. Ne ridicam in Numele lui Hristos si ne arătam unitatea si tăria noastră in Hristos. România e țară creștină, nu păgână, țară cu principii creștine, nu cu “standardele” spurcate ale diavolului. Ne unim cu zecile de mii să le arătam că dacă e nevoie, în arene ne-am arătat curajoși față de persecuțiile si intimidărilor lor si tot în arene ne arătăm gata de a ne apăra valorile.

În al treilea rând, după Marșul Apărătorilor Credinței, am văzut rezultate mari în societate, rugăciunile ne-au fost ascultate, am văzut cum proxeneți internaționali au fost închiși pentru fapte mizerabile, sistemul corupt a fost dat pe față, oameni corupți din sistem au fost identificați si judecați. Financiar, social, religios si din toate punctele de vedere România va fi binecuvântată prin adunarea noastră, versetul sub care ne adunăm și pe stadion cu zecile de mii este acesta: “…dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara (2 Cronici 7:14).”

Așadar, vă aștept pe 15 Aprilie de la ora 17:00 pe Național Arena București. Intrarea va fi liberă (prin har ne vom ocupa de toate costurile). Revin cu detalii!

Cu prețuire,
Toni Berbece