M-am născut într-o familie, care, in cele din urma, a ajuns să numele șase copilași, eu fiind al doilea, așadar a trebuit să am grija de frații mai mici. Am spălat scutece (nu prea existau “pamperși” ca acum), am făcut sute de biberoane de lapte, am stat cu frații mai mici cu orele pe afară supraveghindu-i, pe doi dintre ei chiar i-am înțărcat. Apoi, tata, lucrând in constructii, pe noi, băieții mai mari, ne trezea aproape în fiecare sâmbătă destul de devreme (duminica mergeam la Biserică) si ne ducea pe șantier, unde mai aveam de chituit câte o baie, de făcut curat sau de cărat moloz.

Am ajuns la facultate, iar în timp ce colegii mei primeau de acasă si mâncărică și bănuți și laptopuri, eu primeam de la Dumnezeu câte “o lucrare”, adică un șantier, pe care să-l fac ca să am bani. De multe ori mă întrebam de ce nu-mi pică si mie in traista ca altora. Așadar, ziua eram la cursuri, după cursuri fugeam să dau glet, mă vedeam seara cu iubita în oraș si noaptea învățam. N-am picat niciun examen si am terminat licența cu o nota excelentă, slavă Lui. Apoi am continuat munca in constructii până când soția a terminat facultatea de medicină dentară, iar eu am ajuns pastor.

Ajuns pastor, nu veneam cu Biblia la subțioară si nu urcam direct la amvon, ci făceam curat, puneam scaunele, aranjam instrumentele muzicale, apoi urma slujba pe care o începeam de cele mai multe ori transpirat si cu brațele amorțiți de treabă. Apoi, după slujbă, continuam cu curățenia si strânsul instrumentelor (nu era spațiul nostru). Am realizat că în viata dacă vrei să ai un succes trainic si câștigat cu propriile mânuțe, trebuie sa muncești de mic. Am realizat că nu pe lene se construiesc cariere, nici doar pe banii părinților (sunt succese false), ci din hărnicia ta trebuie sa duci mai departe viața așa cum ai primit-o. Moise nu a fost chemat din palatul lui Faraon, ci de la turma socrului, David n-a fost luat rege de pe șezlong, ci de la oi, Ilie nu l-a găsit pe Elisei sub umbreluță, ci la coada boilor cu care ara, chiar si Apostolul Pavel era neobosit in prigonirea creștinilor, de aceea cred că Dumnezeu a zis: “Am nevoie de hărnicia, evlavia si ambiția acestui om!” Așa l-a făcut Apostol al lui Hristos, din Apostol al Diavolului. Nu sta cu gura căscată doar in telefon, pune mâna si fă ceva cu viața ta! Fii harnic si vei reuși!

“Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.” – 2 Tesaloniceni 3:10-12

Cu prețuire,
Toni Berbece

Mama ne-a crescut pe toți șase frații în teamă sfântă de Dumnezeu, ea ne aduna pe toți de la mic la mare( nu conta ca cei mai mari aveau intre 16 si 19 ani) ne citea din Biblie, apoi cei care știau să citească citeau si ei, apoi ne rugam pe rând, după care ne rugam cu toții de se încingea casa de rugăciunile noastre, după care mama scotea cartea de cântări si ne cânta cele mai frumoase cântece. Cântam si noi cu ea si ne bucuram de imnuri creștine superbe, după care incepeau discuții despre tot felul de teme, puneam întrebări si discutam tot ce ne tăia capul. Așa am crescut si niciunul dintre noi nu s-a lepădat de Hristos, chiar dacă alunecări au mai fost.

Sunt in vacanța cu familia si in fiecare seara închidem telefoane, televizoare, internet si orice ne-ar putea distrage atenția, iar Gabriela începe sa ne citească din Scripturi (are o voce minunata de povestitor profesionist), ne oprim si analizam versetele care ne atrag atenția, apoi învățam pe de rost versetele de aur (avem versete învățate din toate vacantele noastre sau din fiecare luna), după care ne rugam pe rând si apoi cu toții. Am stabilit motive înalte de rugăciune, am cerut ca anul acesta sa vedem cel puțin 2000 de oameni întorși la Hristos prin lucrarea încredințata nouă, am cerut ca Paștele sa-l putem face pe un stadion cu mii de oameni, am cerut ca la Marșul Apărătorilor Credinței sa vina peste 30.000 de oameni, iar cu mic si mare am rostit cu credința aceste cereri.

Dragi părinți, vă garantez că dacă veți proceda așa nici divorțul, nici lumea, nici Diavolul însuși nu va putea să vă smulgă familia din brațele lui Hristos. Dacă avem famili dezbinate, dacă copiii noștri fug in lume si nu mai vor să audă de Hristos, dacă picam in ghearele deznădejdii si in tot felul de capcane, este si pentru ca ne lăsam furați de cel mai important timp, timpul nostru cu Dumnezeu. Nu-i târziu sa-ți aduni familia, nu-s copiii prea mari să ii înveți sa se roage si să le vorbești din Scripturi, nu contează ca soțul sau soția nu vin cu voi in părtășie, fa-o cu cine vrea din casa ta si vei vedea biruințe mari!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Primii ucenici mergeau pe strada, la lucru, la Templu, în piețe cu un scop precis, acela de a le vorbi oamenilor despre Hristos, nimeni nu se întorcea acasa fără o mărturie a unui om salvat, care să nu vina cu ei și să nu zică: “Îl vreau si eu pe Hristos al vostru!” Astăzi câți creștini ies zilnic din casă cu scopul de a le vorbi celor pierduți despre Hristos? Câți mai plâng pentru sufletele pierdute? Leonard Ravenhill a plâns după o slujbă că doar 70 i-au spus “da” lui Hristos. Johnatan Edwards a predicat despre Iad încât oamenii se țineau de stâlpii Bisericii că simțeau că alunecă spre pierzarea veșnică, unii ziceau că au simțit chiar miros de fum si pucioasă. Tu despre ce le vorbești oamenilor? Palavre sau despre Hristos?

Primii ucenici scoteau draci, ii vedeau in oameni, știau cu ce sunt legați, se opreau din mers si mustrau efectiv demonii care-i lăsau pe oameni in pace (citiți cazul ghicitoarei din Efes – Fapte 19). Primii ucenici aveau autoritate asupra duhurilor necurate, eliberările oamenilor erau la ordinea zilei, nimeni nu se întreba dacă mai au autoritate sau dacă trebuie să mai facă asta. Nu aveau “programe standard”, ci slujbele se țineau oriunde apucau, oriunde găseau o șansă și acolo aveau loc minuni, exorcizări si convertiri (vezi întâmplarea din Samaria – Fapte 8 ). Ce legătura mai avem noi azi cu acei ucenici? Oare nu trăiesc majoritatea creștinilor de azi un creștinism fals? Doar programe fără putere, exact cum zicea Apostolul Pavel, au o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea (1 Timotei 3:5).

Primii ucenici erau scufundați în Duhul Sfânt, astfel că în rugăciunile lor păreau beți, îmbătați de Duhul Sfânt (vezi Fapte 2), atât de beți păreau încât Apostolul Petru a ieșit la poporul care ii batjocorea si le-a explicat ce s-a întâmplat cu ei, iar in urma acelei predici alte 5000 de persoane L-au primit pe Hristos si au fost botezați, atât în apă (la vârsta maturității) cât si cu Duhul Sfânt. Apostolul Pavel a trebuit să scrie explicații despre vorbirea in alte limbi tuturor Bisericilor, pentru că prioritatea lui era ca Bisericile să fie umplute cu Duhul Sfânt. Le îndemna să vorbească in alte limbi (ca împuternicire a omului interior – Vezi 1 Corinteni 14) si mai ales să proroceasca. Ce legătură mai are Biserica de azi cu cea de atunci? Azi unii se asigură tocmai contrariul, că nu mai e nimeni botezat cu Duhul și să nu care cumva să vorbească ucenicii lor în alte limbi sau să creadă în minuni. Azi e mult circ, multă mortăciunea, multă gargară ieftină din partea unora însemnați cu fierul roșu în cugetul lor, care n-au pic de autoritate si putere, iar de discursurile lor râd si dracii.

Ce legătura mai avem cu primii ucenici? Caută în Cartea Faptele Apostolilor din Biblia ta si analizează singur.

Cu prețuire,
Toni Berbece